Bobby şi uleiul negru   

 

 Robert J. Wieland

 

 

Uneori îmi place să le pun copiilor o întrebare: Îi iubeşte Dumnezeu pe băieţeii răi şi fetiţele rele? Unii copii nu sunt siguri. Apoi întreb: Îi iubeşte Dumnezeu pe băieţei şi pe fetiţe mai mult dacă sunt buni? Şi din nou unii nu ştiu ce să răspundă.

Când locuiam în Africa, într-o zi a trebuit să lucrez la maşina noastră, un Ford model A. Bobby avea cam 3 ani şi jumătate şi dorea să mă privească cum lucrez la maşină. Când venisem din America îi pierdusem hainele pe vapor şi tot ce mai aveam pentru el era un costum frumos de trening şi o pereche de pantofi albi. Cu părul său blond şi frumos arăta bine aşa gătit, nu ca un ajutor de mecanic.

Am spus:

– Bobby, sigur că mă poţi privi cum lucrez la maşină. Cu o condiţie, să nu îţi bagi mânuţele în vasul acela cu ulei negru pe care l-am scos de la motor.

Vasul era jos, pe pământ, deoparte.

Totul a mers bine în timp ce lucram la motor, mâinile mele, desigur, murdărindu-se. Apoi nişte profesori au venit ca să vorbim despre unele probleme de la şcoală şi, în timp ce eram întors cu spatele, poţi ghici ce s-a întâmplat?

Bobby a uitat ce spusesem. Acel ulei negru, sclipitor, din bazin arăta prea frumos. Se întreba cum se simte la mână. Aşa că a cedat ispitei şi şi-a băgat mânuţele în el. Dar apoi, când le-a scos, erau în întregime murdare de ulei negru. Atunci şi-a amintit ce spusese tata. Şi s-a gândit că mai bine ar scăpa de dovezi.

Aşa că a început să-şi şteargă mâinile murdare şi unsuroase peste tot pe treningul său frumos şi chiar pe perişor. Uleiul murdar picura chiar şi pe singura lui pereche de pantofi: aceia albi. Arăta într-un fel...

Ce crezi că am făcut?

Unii copii răspund: „L-ai bătut.”

Nu, era un copil în vârstă de numai trei ani şi jumătate. Nu m-am înfuriat pe el. El era doar curios, voia doar să înveţe.

Crezi că i-am chemat pe africani şi le-am spus: „Hei, africanilor! Vreţi un mic misionar? Îl puteţi lua. Acum este murdar.” Crezi că aşa am spus?

Nu, îl iubeam la fel de mult atunci când era murdar ca şi atunci când era curat. Nu puteam să îl îmbrăţişez în acele momente, oricât de mult îl îndrăgeam; era prea uleios şi murdar. (Dacă îmi amintesc bine, cred că l-am ridicat şi i l-am dat mamei lui.) Dar nici prin cap nu îmi trecea să scap de el.

Ideea este că Dumnezeu te iubeşte la fel de mult atunci când eşti rău ca şi atunci când eşti bun. Asta nu înseamnă că Lui nu Îi pasă; şi nu înseamnă că nu vrea să te curăţească (pe tine şi pe noi toţi). Cărturarii şi fariseii erau supăraţi pe Isus pentru că El demonstra că Îi place să stea cu oamenii răi (ca să îi salveze). „Într-o zi, când mulţi vameşi şi păcătoşi veneau să Îl asculte pe Isus, fariseii şi învăţătorii legii au început să cârtească: Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă împreună cu ei” (Luca 15:1, 2).

Isus a spus: „Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi” (Matei 9:13). Da, poate că sună rău, dar este adevărat: Isus iubeşte oamenii murdari! Când faci o greşeală şi te simţi vinovat şi murdar, nu trebuie să crezi că Dumnezeu nu te mai iubeşte; El te iubeşte!

De ce îl iubeam eu pe Bobby atât de mult încât nici prin cap nu îmi trecea să-l dau? Motivul este că el era propriul meu copil! Eram uniţi pentru totdeauna!

Când Isus S-a dat pe cruce, El te-a cumpărat; în Efeseni se spune că Dumnezeu Tatăl te-a „ales” să fii copilul Lui „în Hristos,” te-a făcut „fiul Lui,” te-a înfiat (1:4-13). Un copil înfiat este la fel de iubit ca şi cel care este născut în familie. Dacă copilul adoptat face o greşeală, noii lui părinţi nu îl desfiază. Aşadar, când te simţi vinovat, când Duhul Sfânt te convinge că ai păcătuit, aminteşte-ţi că Tatăl te iubeşte la fel de mult.

Acum, lasă-L să te curăţească; primeşte iertarea Lui; mulţumeşte-I că te-a „înfiat” în familia Lui. Fii bucuros pentru faptul că dragostea Lui nu se va sfârşi niciodată. Şi spune tuturor că El iubeşte oamenii răi şi vrea să-i facă oameni buni!

Ştiai că Biblia spune că şi Dumnezeu Se „desfată” aşa cum şi nouă ne place să ne distrăm? Cuvântul folosit în Biblie este „plăcere,” dar în realitate înseamnă acelaşi lucru.

Poţi ghici cum Se „desfată” Dumnezeu?

Cu cât o persoană pare mai murdară, mai păcătoasă, mai lipsită de speranţă, cu atât Dumnezeu Se „desfată” mai mult privind cum se transformă în cineva pentru a cărei salvare Hristos a murit!

back    |   home