Pe drum spre casă, când mă întorceam de la biserică, după ce oamenii îmi ceruseră să nu îl omor pe Moja, el era în maşină cu mine. I-am spus:

– Moja, nici nu ştii cât de puţin a lipsit ca să te duc la centrul de animale! Dar nişte oameni buni, care te cunosc şi te iubesc, ţi-au salvat viaţa!

El a tors tot timpul până acasă.

Aşadar, sabatul următor, iată-l pe Moja din nou la biserică. Le-am spus copiilor ce se întâmplase la uşă în timp ce dădeam mâna cu oamenii sabatul trecut, şi cum acei oameni interveniseră şi practic îl salvaseră pe Moja de la a fi dus la centrul de animale ca să fie omorât.

Stând în braţele mele înaintea copiilor, Moja torcea încântat.

Apoi le-am prezentat copiilor o povestire pe care a spus-o Isus. Se potriveşte cu experienţa pe care a avut-o Moja.

„Un om bogat avea un ispravnic, care a fost pârât la el că-i risipeşte averea. El l-a chemat, şi i-a zis: ‘Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic’” (Luca 16:1, 2). Asta înseamnă că ispravnicul urma să fie concediat. Urma să ajungă să cerşească.

Dar acest ispravnic nu era un simplu hoţ; el era un om foarte isteţ şi în povestirea spusă de Isus, stăpânul l-a lăudat pentru că a fost aşa de isteţ.

Ispravnicul şi-a zis: „Ce am să fac, dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine. Ştiu ce am să fac...” (vers. 3, 4).

El a început să-şi înşele stăpânul şi mai mult, spunându-le oamenilor care îi datorau bani că le va da o chitanţă pe care să scrie „Datorie plătită complet” dacă urmau să plătească o mică parte din ceea ce datorau. În acest fel s-a gândit că îşi va face o mulţime de prieteni, şi când va fi concediat şi nu va avea unde să meargă, aceştia îl vor primi în casele lor. Va avea toată viaţa ce să mănânce şi unde să stea.

A fost isteţ, nu-i aşa?

După ce a spus povestirea, Isus a explicat ce înseamnă: Noi trebuie să trăim ca să-i ajutăm pe oameni, să fim o binecuvântare pentru ei, să „ne facem prieteni” printre ei. Şi când vom ajunge la judecată şi nu vom avea nimic bun de adus înaintea Domnului (nici unul dintre noi nu este bun de la sine!), aceşti oameni care au devenit „prietenii” noştri vor păşi în faţă şi vor cere să fim lăsaţi să intrăm în cer.

Acum, să nu mă înţelegeţi greşit: Isus nu dorea să ne înveţe că prietenii noştri ne vor salva la judecata finală; doar harul Domnului ne poate salva. Ceea ce a vrut să spună Isus este că dacă I-ai predat viaţa ta lui Isus şi ai ales să Îi slujeşti, mulţi oameni vor fi prietenii tăi pentru totdeauna în cer! Ei te vor face fericit acolo! Şi te vei simţi ca acasă.

Acest lucru este important! Nu te-ai simţi deloc bine în cer dacă nu ai fi dorit acolo, nu-i aşa? A ajunge în cer înseamnă a învăţa cum să fii fericit acolo! De aceea învăţăm aici şi acum să renunţăm la lucrurile păcătoase, lumeşti care nu ne-ar face fericiţi acolo.

Iar Moja a devenit ilustraţia mea pentru această povestire.

După serviciul de închinare, Moja a fost foarte fericit să meargă din nou cu mine acasă.