V-am spus ce motan frumos se făcuse Moja. El obişnuia să se caţere pe bazinul cel mare de apă şi omul care obişnuia să ne aducă apă se cam temea de el. Semăna cu un leu. Era o figură!

Era frumos. Se cuibărea în braţele tale şi torcea.

Dar era o anumită lecţie pe care Moja nu reuşea să o înveţe. El refuza de fiecare dată să folosească cutia cu nisip! Insista să facă mizerie pe podea.

Aşa că eu îmi făceam datoria şi curăţam după el de fiecare dată. Înduram pur şi simplu, pentru că ne plăcea de el. Făcea parte din familia noastră.

Şi îl luam deseori pe Moja la biserică în sabat dimineaţa, pentru povestirile pe care le spuneam copiilor. Îl foloseam ca ilustraţie. Şi poţi fi sigur, copiii îl iubeau pe Moja. Fiecare dintre ei dorea că el să fie cel care să meargă să îl ia pe Moja atunci când sosea momentul pentru povestire, chiar înainte de predică. De fapt, întreaga biserică se bucura să îl vadă pe Moja şi îl iubea.

Dar într-un final am obosit să mai curăţ după el. Ştiam că nu îl puteam da cuiva, pentru că nimeni nu şi-ar fi dorit să aibă parte de mizerie pe covor. Aşadar, am decis că nu aveam altă soluţie decât să îl duc la centrul de animale şi să îi las pe cei de acolo să îl adoarmă.

Aşa că m-am gândit că ar fi bine să îi las pe copiii de la biserică să îşi ia „adio” de la el, de aceea l-am luat cu mine la biserică şi le-am povestit ce urma să se întâmple. Motivul nu era că nu îl iubeam pe Moja, pentru că noi îl iubeam foarte mult; dar pur şi simplu nu mai suportam toată mizeria aceea în casa noastră curată. El se descalificase singur de la a face parte din familia noastră! Aşadar, trebuia să plece. Adio, Moja.

Apoi le-am spus copiilor că la fel se va întâmpla şi la judecata finală cu oamenii care vor fi pierduţi. Dumnezeu i-a iubit mereu pe acei oameni, dar ei s-au descalificat singuri de la pregătirea pentru cer. Dumnezeu va continua să îi iubească pe toţi aceia care vor arde în iazul de foc, dar ei ar fi continuat să facă mizeria păcatului în cer; Dumnezeu nu-i poate lăsa să facă acest lucru în cer. Şi acesta este motivul pentru care Biblia învaţă despre „pedepsirea celor răi.”

Ei bine, credeam că găsisem în sfârşit povestirea perfectă pentru copii. Şi, da, ştiam că le va părea rău (nu aţi văzut niciodată copii care să răsfeţe aşa de mult o pisică cum îl răsfăţau ei după aceea pe Moja; nu doreau să îşi ia adio de la el). Dar părerea de rău este ceea ce simte şi Dumnezeu, doar că mult mai profund. Şi nu este nimic rău în a-i lăsa pe copii să simtă puţin aşa cum simte Dumnezeu.

„Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului” (Ezechiel 33:11).

Dar ceea ce s-a întâmplat după aceea m-a făcut să mă răzgândesc.

În timp ce dădeam mâna cu adulţii din biserică la uşă, după serviciul de închinare, ei îmi spuneau, rând pe rând: „Nu voi mai veni niciodată la această biserică dacă omori pisica!”

Aşadar, l-am luat pe Moja acasă şi sabatul următor a trebuit să-l aduc din nou la biserică.

Dar vei afla ce s-a întâmplat mai departe în povestirea următoare.