Eram toţi – un tătic, o mămică, Bobby, John şi Margie – înghesuiţi în micuţul „cărăbuş” Volkswagen, într-o călătorie cu cortul prin Europa, în drum spre casă; ne întorceam din Africa. Aveam foarte, foarte puţini bani şi nu ne puteam permite să visăm la cazarea într-un motel.

Cortul era într-un sac mare, mai aveam şi o măsuţă de tabără, crătiţi şi tigăi, diferite vase şi, desigur, geamantanele – toate înghesuite în micuţul „cărăbuş.” Biata maşinuţă gemea sub greutatea noastră.

Când se lăsa seara trebuia să găsim un loc de tabără, şi fiecare membru al familiei avea ceva de făcut. Băieţii instalau cortul, tatăl aranja „paturile,” etc., şi o ajuta pe mamă să pregătească hrană caldă. Dar era un anumit lucru pe care tatăl, mama, Bob şi John nu puteau să-l facă: ei nu puteau să scoată benzină pentru aragazul mic de tabără pe care îl aveam. Nu mai aveam spaţiu liber în care să ţinem nici măcar o canistră micuţă cu puţină benzină pentru aragaz; aşa că trebuia să luăm mereu din rezervorul maşinii.

Dar cum să scoţi benzina din el?

Gura de alimentare a rezervorului avea diametrul atât de mic, încât nici unul dintre noi nu putea să bage o ceşcuţă şi să scoată benzină. Mâinile noastre erau prea mari.

Dar o aveam pe Margie! Ea avea doar patru ani, şi mânuţele ei erau suficient de mici încât să încapă prin gura rezervorului cu o ceşcuţă şi să scoată benzină pentru aragazul nostru de tabără.

După ce a făcut acest lucru câteva seri la rând, mi-a zis:

– Tati, sunt importantă, nu-i aşa?

I-am răspuns:

– Da, scumpa mea, eşti importantă! Dacă nu ai fi fost tu, am fi rămas cu toţii nemâncaţi!

 

Ce ne-a spus Isus

El a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi” (Matei 19:14). Prin aceasta dorea să spună că are nevoie de copii. În primul rând pentru că ei Îl fac fericit. În al doilea rând pentru că sunt anumite lucruri pe care nimeni nu le poate face aşa de bine ca ei. Da, copiii sunt importanţi!

De exemplu, cu mult timp în urmă oamenii mari din Europa dăduseră o lege care spunea că nimeni nu are voie să predice despre cea de-a doua venire a lui Isus. Dar Dumnezeu dorea ca oamenii să ştie despre aceasta! Tuturor adulţilor le era teamă să vorbească despre a doua venire a lui Isus. Dar Dumnezeu poruncise ca această veste bună să fie spusă oamenilor.

S-a întâmplat însă că Duhul lui Dumnezeu a convins inimile câtorva copilaşi ca să se ridice şi să spună vestea bună! Fetiţele, spre exemplu, erau doar nişte copii obişnuiţi care se jucau cu păpuşile. Dar când a venit ora întâlnirii şi oamenii s-au strâns pentru a asculta solia, rând pe rând şi-au lăsat păpuşile deoparte, s-au urcat pe o masă şi au vestit solia atât de clar, încât toţi oamenii au înţeles-o.

Aşadar, crede că Domnul te iubeşte; crede că te-a chemat să Îl urmezi; crede că a murit pentru tine şi te-a răscumpărat; crede că are o lucrare pentru tine; lasă dragostea lui Hristos să îţi umple inima. Spune-I „Da!”, spune-I că vei fi fericit să fii slujitorul Lui.

El are o lucrare pentru tine!