Credinţa lui Isus este singura credinţă de sub cer care făgăduieşte mântuirea veşnică oricui p-r-i-v-e-ş-t-e pur şi simplu la El. Sună fantastic, dar iată:

„Priviţi [KJV] la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul” (Is. 45:22).

Atunci când israeliţii se aflau în deşert, după ce fuseseră scoşi din Egipt, şi au murmurat împotriva purtării de grijă din partea lui Dumnezeu şi a conducerii Lui, au fost muşcaţi de şerpi veninoşi. Bieţii oameni şi-au imaginat că Dumnezeu trimisese acei şerpi veninoşi (Num. 21:5-7). Ce a făcut El pentru a-i salva?

L-a îndrumat pe Moise să facă un şarpe din metalul pe care îl aveau, să-l pună pe o prăjină şi să-l ţină ridicat; atunci oricine p-r-i-v-e-a, pur şi simplu, putea fi mântuit (Num. 21:8 u.p.).

Un om cu o inimă nemulţumită, necredincioasă, ca să decidă să privească, avea nevoie de o inimă plină de pocăinţă, umilă; Isus i-a istorisit lui Nicodim această întâmplare în vizita lui nocturnă, şi a aplicat învăţătura la El Însuşi ca noi să beneficiem de ea:

„Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:14, 15). El a pus semnul egal între a „crede” în El şi gestul lor de a privi.

Este un adevăr biblic: Evrei 12:3 ne îndeamnă: „Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce...” Aceeaşi idee; pune la lucru procesele minţii tale şi îndreaptă-le către istoria lui Isus. „Gândiţi-vă la El,” spune NEB. Deschide uşa sufletului tău şi lasă să intre gândul lui Isus; cugetă la El; meditează la El; rămâi tăcut pe genunchi – renunţă la gândul de a apăsa pe butonul telecomenzii: las-o, şi rămâi acolo, în întuneric, singur cu Fiul lui Dumnezeu, cu ochii închişi. Aceasta este ceea ce doreşte El să spună atunci când ne invită: „...Intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns” (Mat. 6:6).

Dacă nu ştii ce să spuni, taci, dar rămâi acolo. Dacă tot ce poţi spune este „Tată! Tată...!” rămâi pur şi simplu acolo. Rămâi. În acest moment ai o nevoie disperată de a privi la El singur.

Acum nu te preocupă faptul de ajunge în cer într-un final; începi să-ţi aminteşti de momentele în care vei fi singur în prezenţa personală a lui Isus.

Guşti puţin din cum va fi cerul; mulţumeşte-I.