”O inimă rea și necredincioasă.”
Inima rea este cea care nu crede. Negura care se ridică
din pământul mlăștinos al păcatului întunecă privirea și
ne împiedică să vedem adevărul. Este adevărat că
necredința este cauza primordială a păcatului, dar
păcatul la rândul lui dă naștere necredinței. Inima
necredincioasă este întotdeauna rea, indiferent cât de
frumos este exteriorul. Atâta timp cât omul iubește
păcatul, necredința îi va întuneca mintea; dar de îndată
ce inima se întoarce la Domnul, vălul este ridicat, și
sufletul se bucură în slava luminii lui Dumnezeu (2 Cor.
3:16-18; 4:2-4).
Când vom crede?
Nu există decât un moment, și acela este
astăzi.
”Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi
inimile.” ”Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi,
câtă vreme se zice [KJV: se numește; n.tr.]: ‘Astăzi.’”
Ieri s-a dus; nu mai există.
Nici ziua de mâine nu există; ea
încă nu există, și când ceea ce oamenii numesc ”ziua de
mâine” a sosit, iată, ea este astăzi. Fiecare om are
timpul care există, și acel timp este astăzi; Dumnezeu
nu i-a dat omului niciun alt timp. El spune: ”La vremea
potrivită, te-am ascultat, în ziua mântuirii, te-am
ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum
este ziua mântuirii” (2 Cor. 6:2). Care este numele
zilei mântuirii? –
Astăzi; ”se numește:
‘Astăzi.’” Cel care respinge mântuirea astăzi, o
respinge pentru totdeauna. ”Astăzi” pare a fi o zi
foarte lungă, dar fiți siguri că vine noaptea.
Cauza surzeniei.
”Astăzi,
dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.” Aici
vedem efectul pe care inima îl are asupra urechilor.
Inima este nespus de înșelătoare, pentru că este
păcătoasă, ”de desnădăjduit de rea” (Ier. 17:9; Marcu
7:21-23), și păcatul este înșelător. ”Înșelăciunea
păcatului” împietrește inima (Evr. 3:13), și o inimă
împietrită face ca urechile să surzească față de glasul
Duhului Sfânt. Nu inutil se repetă atât de des îndemnul
din cartea Apocalipsei: ”Cine are urechi, să asculte ce
zice Bisericilor Duhul.”
Lucrările lui Dumnezeu și căile Lui.
Dumnezeu spune despre copiii lui Israel
în pustie: Ei ”au văzut lucrările Mele patruzeci de
ani,” ”dar n-au cunoscut căile Mele.” ”El Şi -a arătat
căile Sale
lui Moise, şi lucrările
Sale
copiilor lui Israel”
(Psalmul 103:7). Observați că în timp ce toți copiii lui
Israel
au văzut faptele sau lucrările Domnului, doar despre
Moise se spune că a cunoscut căile Lui. De ce? Pentru că
Moise a avut atât ochii, cât și urechile deschise. Inima
lui s-a întors către Domnul, și de aceea L-a văzut cu
fața descoperită. O inimă împietrită, ”o inimă rea și
necredincioasă,” creează orbire și surzenie. Singurul
motiv pentru care Dumnezeu nu le-a făcut cunoscute căile
Sale copiilor lui
Israel
a fost că ei nu vroiau să vadă; căci Dumnezeu a făcut
tot ce depindea de El. Le-a arătat lucrările Lui, și
acesta este singurul mod prin care o persoană se poate
face cunoscută cu adevărat. Dacă cunoaștem toate
acțiunile unui om, atunci îl cunoaștem pe acel om. Deși
Israel a văzut ”faptele Lui minunate” [KJV], ei ”au
uitat curând lucrările Lui” și ”minunile Lui, pe care li
se arătase” (Psalmul 78:4-11; 106:13); de aceea nu Îi
cunoșteau căile.
Aceleași lucruri descoperite și nouă.
Lucrările lui Dumnezeu sunt toate despre noi, și ele
ni-L descoperă. ”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui,
puterea Lui veșnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit,
de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la
ele în lucrurile făcute de El” (Rom. 1:20). În fiecare
zi din viața noastră privim lucrările lui Dumnezeu care
descoperă lămurit ”însușirile nevăzute ale Lui,” chiar
”puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui,” și cu toate
acestea nu am cunoscut căile Lui. În fiecare zi Dumnezeu
face minuni la fel de mari ca despărțirea Mării Roșii,
și totuși oamenii stau și se uită la acestea și discută
grav cum că vremea minunilor a trecut! Cu adevărat este
nevoie de acest îndemn: ”Luați seama.”
Cunoaștere și viață.
Ce înseamnă să Îl cunoști pe Dumnezeu?
Viața veșnică. ”Şi viaţa veșnică este aceasta: să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus
Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3). Cel care
Îl cunoaște pe Dumnezeu, intră în viața veșnică, trecând
din moarte la viață (vezi 1 Ioan 3:14 și 4:7). Nu
trebuie să facem greșeala de a confunda viața veșnică cu
nemurirea. Atât viața cât și nemurirea sunt aduse la
lumină prin evanghelie (2 Tim. 1:10), dar nemurirea nu
este dată până la venirea Domnului și la înviere, ”la
cea din urmă trâmbiță” (1 Cor. 15:51-54). Totuși de
viața veșnică trebuie să ne bucurăm acum, căci noi
suntem mântuiți doar prin viața lui Hristos ”[arătată]
în trupul nostru muritor” (2 Cor. 4:11; vezi Rom.
5:10). Doar viața, viața veșnică, poate birui moartea;
de aceea cel care va birui moartea și mormântul trebuie
să aibă viața veșnică, care este primită doar prin
credință. ”Cine este înţelept, și ia seama la aceste
lucruri,” adică la lucrările minunate ale Domnului, ”va
înțelege bunătăţile Domnului” (Psalmul 107:43). Astfel
se vor bucura în speranța pe care o dă faptul că au
viața veșnică.
Viața veșnică și odihna.
Adevăratul Dumnezeu, a cărui cunoaștere
înseamnă viața veșnică, este ”un Dumnezeu viu și un
Împărat veșnic” (Ier. 10:10). Dar ”Dumnezeul cel veșnic,
Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte,
nici nu osteneşte” (Is. 40:28). Aceasta pentru că El
este Dumnezeul cel Viu. Caracteristica veșniciei este
prospețimea. Viața veșnică este tinerețe veșnică, astfel
că ”cei ce se încred în Domnul îşi înoiesc puterea, ei
zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă, şi nu
ostenesc” (40:31). Viața veșnică este odihnă, odihnă
neîntreruptă – o odihnă care rămâne indiferent de
tulburările care apar. La această odihnă a chemat
Dumnezeu pe Israelul din vechime, dar ei nu au putut
intra în ea din cauza necredinței. Dumnezeu a jurat că
nu vor intra în odihna Lui, nu pentru că El nu le va
permite acest lucru, ci pentru că era imposibil. Ei au
respins credința, singurul lucru care aduce odihna.
”Vedem dar că n-au putut să intre din pricina
necredinței lor.” Dacă ar fi crezut, ar fi intrat. Și
noi putem intra în odihna care le-a fost oferită lor, și
intrăm
astăzi, dacă
”[luăm] seama” la glasul care cheamă: ”Astăzi, dacă
auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.”
”Ascultați, și sufletul vostru va trăi” și se va odihni
în Domnul.
Extras din
The Present Truth (Oct. 21, 1897)
http://1888mpm.org/book/lesson-15-believe-today-and-rest
