„Să fie lumină.”
Cine a spus aceasta?
(Dumnezeu.) Dacă Dumnezeu spune ceva, este adevărat? (Ce
părere ai în această privinţă?) Cât durează de când
Dumnezeu spune ceva şi până în momentul în care acel
lucru se împlineşte? O mie de ani? În 2 Petr’u 3:8
spune: „Dar, preaiubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că,
pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi o mie de ani
sunt ca o zi.” Aceasta înseamnă că împlinirea cuvântului
rostit de Dumnezeu durează o mie de ani? Când Dumnezeu a
zis „Să fie lumină,” cât a durat până când a fost
lumină? Chiar fraza următoare spune: „Şi
a
fost lumină.” A fost imediat.
A fost instantaneu. Nu a trecut nicio clipă înainte ca
acest lucru să se împlinească.
Dacă ar trece chiar şi o
fracţiune de secundă între momentul în care Dumnezeu
spune ceva şi momentul în care acel lucru se împlineşte,
am numi aceasta evoluţie. Teoria evoluţiei spune că
totul se îmbunătăţeşte (sau evoluează) pas cu pas,
crescând constant în valoare prin forţa vieţii care
provine din interior, ceea ce este un concept panteist
(chiar dacă unii
spun că acea forţă ar fi
sădită de Dumnezeu acolo). Tu eşti evoluţionist sau
creaţionist? Dacă crezi că a trecut oricât de puţin timp
între momentul în care Dumnezeu a spus „Să fie lumină,”
şi momentul în care
a
fost lumină, atunci eşti
evoluţionist.
Isaia 55:11 spune:
„...Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu
se întoarce la Mine
fără rod, ci
va face voia Mea şi va împlini
planurile Mele.” Şi Evrei 11:3: „Prin credinţă pricepem
că lumea a fost făcută prin
Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că
tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”
Romani 4:17 spune că Dumnezeu
cheamă lucrurile care
nu
sunt ca şi cum ar fi.
Dumnezeu crează ceva din
nimic. Dumnezeu crează ceva din nimic rostind
cuvântul Său. Astfel,
cuvântul Său are puterea
intrinsecă de a
face ceea ce spune.
De exemplu, dacă
eu spun: „Există două luni pe
cer,” câte luni există? (Una.) Dacă Dumnezeu spune:
„Există două luni pe cer,” câte luni există? (Două.)
Aceasta este puterea cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta
este puterea luminii lui Dumnezeu. „Cuvântul Tău este o
candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea
mea” (Ps. 119:105). Acest concept conform căruia
cuvântul lui Dumnezeu are în el însuşi puterea de a crea
ceea ce spune este începutul credinţei.
Ce impact are acest concept asupra
credinţei noastre? Pentru o ilustraţie a elementelor de
bază ale acestei chestiuni, să aruncăm o privire asupra
versetului 5. Aceasta este puterea cuvântului lui
Dumnezeu. Aşa lucrează el. Aşa este pus în practică.
Ascultarea este o chestiune de credinţă (Ioan 6:29).
Matei 8:5-13: „Pe când
intra Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş,
care-L ruga şi-I zicea: ’Doamne, robul meu zace în casă
slăbănog şi se chinuieşte cumplit.’ Isus i-a zis: ’Am să
vin şi să-l tămăduiesc.’ ’Doamne’ a răspuns sutaşul ’nu
sunt
vrednic să
intri sub acoperemântul meu; ci zi
numai un cuvânt şi robul meu
va fi tămăduit. Căci şi eu sunt om sub stăpânire; am sub
mine ostaşi şi zic unuia: ’Du-te!’ şi se duce; altuia:
’Vino!’ şi vine; şi robului meu: ’Fă cutare lucru!’ şi-l
face. Când a auzit Isus aceste vorbe, s-a mirat şi a zis
celor ce veneau după El: ’Adevărat vă spun că
nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.
Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit şi de la
apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în
Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi
în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi
scrâşnirea dinţilor.’ Apoi
a zis sutaşului: ’Du-te şi
facă-ţi-se după
credinţa ta.’ Şi robul lui s-a
tămăduit chiar în ceasul acela.”
Ce este aşa de special
la povestirea aceasta? De ce a spus Isus că nici în
Israel nu găsise o credinţă aşa de mare, nici chiar
printre aceia care pretindeau că sunt poporul lui
Dumnezeu şi se presupunea că au o credinţă aşa de mare?
Până la urmă, omul acesta era un roman, un păgân, un
soldat, conducătorul unor luptători, un om de război. De
ce a spus Isus că
el
are credinţă? În solia 1888 se
găseşte răspunsul. Prin peniţa lui A.T. Jones:
“Astfel, ’prin Cuvântul Domnului’ au fost create
toate lucrurile. El a zis doar Cuvântul şi aşa a fost:
Cuvântul rostit este cel care produce acel
lucru.
Astfel a fost la creaţiune. Şi tot astfel a fost în
răscumpărare: El a vindecat pe cel bolnav, a scos
demoni, a liniştit furtuna, a curăţit pe lepros, a
înviat pe cel mort, a iertat păcatele, toate prin Cuvântul
Său . În toate acestea, de asemenea,
’El
a zis şi aşa a fost.’
Şi astfel, El este acelaşi ieri şi azi
şi în veci. Totdeauna El este Creatorul. Şi întotdeauna
El face toate lucrurile numai prin Cuvântul Său.
Şi întotdeauna El poate face toate lucrurile prin
Cuvântul Său; deoarece caracteristica esenţială a
Cuvântului lui Dumnezeu este că acesta deţine
puterea divină prin care împlineşte lucrul spus.
Iată de ce credinţa înseamnă
a şti că în Cuvântul lui Dumnezeu este această
putere, a te aştepta ca acest Cuvânt să
împlinească ceea ce spune, şi a depinde doar de
acest Cuvânt ca să facă ceea ce Cuvântul spune.
Învăţarea credinţei înseamnă a
învăţa că aceasta este natura Cuvântului lui
Dumnezeu; a învăţa pe oameni să exercite credinţa
înseamnă a-i învăţa să se aştepte ca acest Cuvânt al lui
Dumnezeu să facă ceea ce spune şi să depindă doar de
Cuvânt ca să facă lucrul pe care l-a spus;
cultivarea credinţei constă în creşterea, prin
practicarea, a încrederii în puterea Cuvântului lui
Dumnezeu de a face ceea ce este spus în Cuvânt şi
dependenţa doar de Cuvânt ca să împlinească ceea ce
Cuvântul spune.
Şi ’înţelegerea învăţăturii biblice
privind necesitatea imperioasă de a cultiva credinţa,
este mai importantă decât orice altă cunoştinţă ce poate
fi dobândită.’
Cultivaţi voi credinţa?” (Lecţii despre credinţă, pag. 18;
Review and Herald, 27 dec. 1898).
„Cuvântul Vieţii” a fost rostit.
„Cuvântul Vieţii” a fost scris. „Cuvântul Vieţii” a fost
personificat în trupul omenesc căzut, păcătos.
Crezi tu în El? Pentru că dacă crezi, Îl vei „auzi,” Îl
vei „vedea,” te vei „uita” la El, şi Îl vei „atinge” –
toate acestea în sens spiritual astăzi (şi în sens
literal atunci când va veni), căci vei începe să
experimentezi
astăzi toate lucrurile bune ale moştenirii care ţi-a
fost pregătită înainte de întemeierea lumii, şi
pecetluită pentru tine pe cruce. Acesta este Cuvântul
Vieţii! Din belşug! Crede-L!