Imaginea sau ilustraţia pentru studiul 12 de la Şcoala de Sabat prezintă „crucea” cu un grup sau o comunitate de indivizi stând în umbra ei, având în fundal o biserică. Această ilustraţie mă face să mă gândesc la trei grupuri de oameni, şi văd fiecare grup ca pe o comunitate de oameni.

 

1. Prima comunitate include pe toată lumea. Întreaga lume stă în umbra crucii. „Toţii oamenii” au primit darul gratuit al „[hotărârii] de neprihănire care dă viaţa” (Rom. 5:18; Ioan 3:16). „Crucea de pe Calvar este gravată pe fiecare pâine. Se oglindeşte în fiecare izvor de apă” (Hristos, Lumina lumii, pag. 660).

 

2. Sub impresia Duhului Sfânt, unii vor înţelege moartea lui Hristos pe cruce ca fiind moartea lor (2 Cor. 5:14). Cu „o apreciere profundă, din inimă” (credinţă), ei vor primi dragostea lui Dumnezeu care se revarsă de pe cruce în propria lor inimă. Prin puterea şi acţiunea Duhului Sfânt, acest grup se alătură grupului de credincioşi cunoscuţi ca biserica universală a lui Dumnezeu (1 Cor. 12:13; Marcu 16:16). Această comunitate a fost numită biserica universală invizibilă a lui Dumnezeu. Membrii ei sunt cunoscuţi doar de El şi stau în umbra crucii.

 

3. În timp ce cea de-a doua comunitate de „membri” creşte în înţelegerea faptului că moartea lui Hristos a fost moartea lor, ei înţeleg că moartea Lui a fost o „[moarte] faţă de păcat” (Rom. 6:2, 10). Ei, de asemenea, ajung să creadă că Isus Hristos este Domnul vieţii lor şi că viaţa Lui a fost şi viaţa lor (vers. 11-13). Membrii acestei comunităţi înţeleg nevoia botezului cu apă pentru a simboliza moartea lor în Hristos (vers. 3, 4). Ei caută apoi botezul cu apă printr-un reprezentant al bisericii vizibile a lui Dumnezeu. Ei devin ucenicii lui Hristos ca membri ai acelui trup (Mat. 28:19, 20). Acestei a treia comunităţi îi este dedicată cea mai mare parte a studiului de la Şcoala de Sabat.

 

Duminică: Dumnezeu nu este interesat în construirea comunităţii pe baza normelor sociale. El este interesat de o comunitate de credincioşi care îşi acceptă poziţia „în El” (1 Cor. 1:30; Gal. 3:27-29).

 

Luni: Definiţia Bibliei pentru un sfânt se găseşte în Psalmul 50:5: „Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!” Jertfa la care face referire acest verset este jertfa lui Hristos ca Mântuitor al lumii. Indiferent de darurile şi talentele date de Dumnezeu, fiecare membru al bisericii este valoros în mod special pentru Dumnezeu, şi vital pentru sănătatea bisericii.

 

Marţi: „Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Rom. 8:16, 17).

 

„Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi” (Ioan 10:11-13).

 

Fiind copii ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Isus, avem o responsabilitate faţă de oile Lui. Noi suntem „sub-păstori.” Rolul şi responsabilitatea noastră în ucenicia bisericii vor fi dictate de talentele, nevoia şi influenţa Duhului Sfânt.

 

Miercuri: „Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (greceşte: sufletească), drăcească. Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele. Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roade bune, fără părtinire, nefăţarnică. Şi roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3:13-18).

 

Principiul prezentat aici este dezvoltarea firească a religiei creştine. În special aceia care sunt angajaţi în vestirea ultimei solii solemne unei lumi care piere vor urmări să împlinească Scriptura. Cu toate că au temperamente şi dispoziţii diferite, ei vor vedea la fel în toate privinţele care au legătură cu credinţa religioasă. Vor vorbi aceleaşi lucruri; vor avea aceeaşi judecată; vor fi una în Hristos Isus.

 

„Suntem aici astăzi pentru a compara idei şi a alcătui planuri astfel încât toţi să lucreze în armonie. Nimeni nu ar trebui să creadă că judecata lui este desăvârşită, că ideile lui nu pot fi criticate, şi că poate merge pe drumul lui, indiferent de opiniile celorlalţi cu care este unit în lucrare. Atunci când credem că ştim tot ce merită să fie ştiut, suntem într-o poziţie în care Dumnezeu nu ne poate folosi. Solia îngerului al treilea nu este o solie limitată. Este o solie mondială; şi ar trebui să fim uniţi, atât cât este posibil, în maniera de prezentare a ei înaintea lumii” (Historical Sketches of the Foreign Missions of the Seventh-day Adventists, pag. 124).

 

Nota din lecţiune aminteşte de Noul Ierusalim. Apocalipsa 7 enumeră douăsprezece grupuri de oameni numiţi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Aceste douăsprezece nume sunt simboluri ale caracteristicilor oamenilor care purtau acele nume. Ele reprezintă toate tipurile de oameni pe care Dumnezeu doreşte să-i mântuiască. Duhul Sfânt lucrează în această lume pentru a ne pregăti pentru cer. El are o „inimă nouă” pentru fiecare dintre noi şi Dumnezeu are o poartă în Cetatea Sfântă prin care suntem aşteptaţi să păşim.

 

Joi: „Domnul ar putea să-Şi facă lucrarea fără conlucrarea noastră. El nu depinde de noi în privinţa banilor noştri, a timpului nostru sau a ostenelii noastre. Dar biserica este foarte preţioasă înaintea Lui. Ea este caseta care conţine giuvaerurile Lui, staulul care înconjoară turma Lui, şi El doreşte să o vadă fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. El doreşte după ea cu o iubire de nedescris. Pentru motivul acesta, El ne dă ocazii de a lucra pentru El şi acceptă ostenelile noastre, ca semn al iubirii şi credincioşiei noastre” (Mărturii către biserică, vol. 6, pag. 261).

 

„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus” (Filip. 2:5). Când vom avea cu adevărat în noi gândul lui Hristos, biserica va fi preţioasă în ochii noştri. O vom vedea cu adevărat ca trupul lui Hristos! Vom preţui faptul de a fi în biserică la fel cum apreciem faptul de a fi „în Hristos,” aşa cum scrie în Sfânta Scriptură. Această apreciere a lui Isus şi a bisericii Lui ne va „constrânge” la o slujire tot mai mare.

 

Vineri: Ni se reaminteşte că Hristos este capul Bisericii Lui. Conform cu acest Cap, vom trăi în unitate „în Hristos.”