„Harul” este ceva care nu există aici, pe această planetă decăzută; el trebuie importat.

 

Şi singurul mod în care poate fi obţinut este prin Domnul Isus Hristos.

 

Harul înseamnă să-i iubeşti pe oamenii răi, chiar pe duşmanii tăi.

 

Un astfel de har este creator prin faptul că el „creează” sau produce în persoana care este iubită, o nouă inimă sensibilă la har.

 

Este ceva ce păcătoşii pur şi simplu nu pot face dacă nu primesc harul din partea Domnului, şi dacă nu îşi deschid inimile pentru a-i permite să locuiască în ele.

 

Este ceva pentru primirea căruia nu este nevoie să implorăm un domn ostil şi indiferent, căci Domnul nostru face tot posibilul ca noi să ne deschidem inimile, ostile din fire, pentru a-l primi. „Să aveţi în voi gândul acesta,[1]” ne imploră El în Filipeni 2:5, „care era şi în Hristos Isus.” Cu alte cuvinte, dacă nu ne împotrivim primirii acestui har, El ni-l va da!

 

„Priviţi la Mielul lui Dumnezeu!” spune Ioan Botezătorul. „A privi” înseamnă a te uita pur şi simplu – un lucru natural pe care îl face orice om atunci când se întâmplă ceva diferit decât în mod normal. Cu toţii ne întindem gâtul pentru a vedea mai bine; este un gest firesc pe care îl facem.

 

Acum, „priviţi” la Isus, spune Ioan Botezătorul.

 

Dacă crezi că norii şi ceaţa sunt atât de dese, în situaţia în care te găseşti tu, încât nu Îl poţi „vedea” clar, aminteşte-ţi – El este mult mai doritor ca tu să „priveşti” decât poţi fi tu însuţi; Lui Îi place foarte mult să alunge norii, întunericul şi ceaţa, astfel încât să putem vedea clar.

 

Dar dorinţa din sufletele noastre trebuie să fie asemeni unei senzaţii de foame şi sete care să depăşească foamea pe care o avem înainte de micul dejun dimineaţa.

 

Şi acesta este un punct simplu dar indicat de plecare: alege să nu mănânci nici măcar o firimitură din micul dejun până când nu ai început să te „hrăneşti” cu „pâinea vieţii,” care este cuvântul Domnului.

 

Când eram adolescent, am trecut printr-o perioadă de criză – ştiam că nu eram pe deplin convertit. Ştiţi cât de mult tânjeşte un adolescent aflat în dormitorul unui internat să ia micul dejun dimineaţa; ei bine, am decis că nu voi merge la masă... până când cel puţin nu voi începe să „mănânc” din „pâinea vieţii.”

 

Ai putea zâmbi vizavi de naivitatea mea; dar eu nu glumeam cu Domnul! Eram serios.

 

Chiar şi în prezent, după atâţia ani... nu iau micul dejun fără ca mai întâi să îngenunchez şi să primesc o fărâmă din „pâinea vieţii.”

 

Astfel vei cunoaşte mai mult despre „harul” Domnului Isus decât te pot învăţa biblioteci întregi de cărţi de teologie.