“Dragoste” este cel mai frumos cuvânt în orice limbă; şi cea mai frumoasă manifestare a dragostei omeneşti la care noi, oamenii, avem privilegiul să fim martori este dragostea unei mame faţă de copilul ei. S-a văzut de nenumărate ori cum o mamă preferă să îşi sacrifice propria viaţă de dragul copilului ei.

 

Isus a spus: “Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi” (Ioan 15:13).

 

Dar cuvântul din Noul Testament pentru “dragoste” este şi mai frumos: el demonstrează că “dragostea divină mai înaltă” renunţă la viaţa ei dumnezeiască pentru vrăjmaşii Săi.

 

Moartea pe care a suferit-o Isus nu a fost un somn binecuvântat pe durata weekend-ului (dacă noi am fi suferit chinul fizic al răstignirii, un somn de un weekend ar fi fost un lux!). Nu, Isus a suferit moartea a doua în locul nostru; ceea ce reprezintă iadul veşnic şi total.

 

Aţi putea întreba: Cum s-a întâmplat aşa ceva, când El a înviat a treia zi?

 

El a făcut un legământ în ceea ce priveşte moartea a doua; i S-a dat deplin.

 

Aceasta a implicat cea mai mare grozăvie a “blestemului” Tatălui. A fost o despărţire definitivă de viaţă, lumină, bucurie şi fericire; Hristos, care “n-a cunoscut niciun păcat,” a fost “făcut păcat pentru noi” (2 Cor. 5:21).

 

Limbajul omenesc este limitat: nimeni nu are vreun cuvânt pentru a descrie iadul iadurilor – a fi “făcut păcat.”

 

“Dragostea” – aşa cum o înţelegem noi, oamenii – este dragoste faţă de ceea ce este bun, nobil, înălţător şi frumos; noi iubim oamenii care sunt drăguţi.

 

Dar agape este dragostea care iubeşte oamenii care nu sunt drăguţi; agape merge până acolo încât îi iubeşte pe vrăjmaşi, aşa cum Isus i-a iubit pe vrăjmaşii Lui. Aceasta depăşeşte capacitatea noastră de a experimenta, exceptând faptul că suntem “în Hristos.” El a coborât aici, pe pământ, pentru a demonstra ce este dragostea cu adevărat – şi ea nu este dragoste pentru cei care sunt uşor de iubit.

 

Este o dragoste care depăşeşte capacitatea noastră de a ne imagina; noi putem doar să “[privim] ce dragoste ne-a arătat Tatăl…” (1 Ioan 3:1).