Respingerea luminii

 

 

Dumnezeu le spune slujitorilor Săi: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei!” Dar când mărturia clară, directă, vine de pe buze aflate sub călăuzirea Duhului Sfânt, sunt mulţi care o tratează cu dispreţ. Sunt printre noi aceia care, în fapte, dacă nu în cuvinte, „zic văzătorilor: ’Să nu vedeţi!’ şi prorocilor: ’Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite! Abateţi-vă din drum, daţi-vă în lături de pe cărare, lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!’ De aceea aşa vorbeşte Sfântul lui Israel: ‚Fiindcă lepădaţi cuvântul acesta şi vă încredeţi în silnicie şi vicleşuguri şi vă sprijiniţi pe ele, de aceea nelegiuirea aceasta va fi pentru voi ca spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă... Căci aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: ’În linişte şi odihnă va fi mântuirea voastră, în seninătate şi încredere va fi tăria voastră.’ Dar n-aţi voit!”

 

 

Curăţirea inimii - necesară

 

 

Îi întreb pe cei aflaţi în poziţii de răspundere în Battle Creek: Ce faceţi? V-aţi întors spatele, şi nu faţa, către Domnul. Este nevoie de o curăţire a inimii, sentimentelor, simpatiilor, cuvintelor, în legătură cu cele mai importante subiecte – Domnul Dumnezeu, veşnicia, adevărul. Care este solia care trebuie dată în prezent? Este solia îngerului al treilea. Dar acea lumină care trebuie să umple pământul cu slava ei a fost dispreţuită de unii care pretind a crede adevărul prezent. Aveţi grijă cum o trataţi. Scoateţi-vă încălţările din picioare; căci călcaţi pe pământ sfânt. Feriţi-vă de a tolera atributele lui Satana, şi de a sfida manifestarea Duhului Sfânt. ...Unii au mers chiar prea departe pentru a se mai putea întoarce şi pocăi.

 

 

Comunicarea luminii

 

 

Spun adevărul. Sufletele care iubesc pe Dumnezeu, care cred în Hristos, care prind cu înflăcărare fiecare rază de lumină, vor vedea lumină şi se vor bucura în adevăr. Ei vor comunica lumina. Ei vor creşte în sfinţire. Aceia care primesc Duhul Sfânt vor simţi atmosfera de gheaţă care înconjoară sufletele celor care nu apreciază şi vorbesc de rău aceste adevăruri mari şi solemne. Ei simt că se află în prezenţa celor răi, a oamenilor care se opresc pe calea celor păcătoşi şi se aşează pe scaunul celor batjocoritori.

 

Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte adevărul, nu o minciună. Nu este nimic forţat, nimic extrem, nimic exagerat. Noi trebuie să îl primim ca pe cuvântul viului Dumnezeu. În ascultare de acel cuvânt, biserica are de îndeplinit datorii pe care nu le-a îndeplinit. Ei nu trebuie să fugă din postul datoriei lor; ci în încercare şi în ispită trebuie să se sprijinească şi mai mult pe Dumnezeu. Există dificultăţi care trebuiesc înfruntate, dar poporul lui Dumnezeu trebuie să răspundă urgenţelor ca unul. Există datorii care trebuiesc îndeplinite faţă de biserică şi faţă de Dumnezeu.

 

Duhul lui Dumnezeu se îndepărtează de mulţi din mijlocul poporului. Mulţi au intrat în întuneric, pe cărări secrete, şi unii nu se vor mai întoarce niciodată. Ei vor continua să se împiedice spre ruina lor. Ei L-au ispitit pe Dumnezeu, au respins lumina. Au primit toate dovezile care le puteau fi date, şi nu le-au acordat atenţie. Au ales întunericul în locul luminii, şi şi-au întinat sufletul. Niciun om sau biserică nu se poate asocia cu cei care iubesc plăcerile, şi să arate că apreciază şuvoiul bogat pe care Domnul l-a trimis celor care au o credinţă simplă în cuvântul Lui. Lumea este pângărită, viciată, cum era în zilele lui Noe. Singurul remediu este credinţa în adevăr, primirea luminii. Totuşi, mulţi au ascultat adevărul rostit în manifestarea Duhului, şi nu doar că au refuzat să primească solia, ci au urât lumina. Aceşti oameni participă la ruinarea sufletelor. Ei s-au interpus între lumina trimisă din cer şi popor. Au călcat în picioare cuvântul lui Dumnezeu şi se comportă împotriva Duhului Său cel Sfânt.

 

Chem pe poporul lui Dumnezeu să-şi deschidă ochii. Atunci când aprobaţi sau aduceţi la îndeplinire deciziile oamenilor care, aşa cum ştiţi, nu sunt în armonie cu adevărul şi neprihănirea, slăbiţi propria voastră credinţă şi pierdeţi plăcerea comuniunii cu Dumnezeu. Pare că auziţi glasul care i-a vorbit lui Iosua: „Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am dat... În mijlocul tău este un lucru dat spre nimicire, Israele.” „Eu nu voi mai fi cu voi, dacă nu nimiciţi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.” Hristos declară: „Cine nu strânge cu Mine, risipeşte.”

 

 

Solia îndreptăţirii prin credinţă

 

 

Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis poporului Său o foarte preţioasă solie prin fraţii Waggoner şi Jones. Această solie urmăreşte să aducă mai proeminent în faţa lumii pe Mântuitorul răstignit, jertfa pentru păcatele întregii lumi. Ea prezintă îndreptăţirea prin credinţa în Garantul; ea invită poporul să primească neprihănirea lui Hristos, care este arătată în ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu. Mulţi au pierdut din vedere pe Isus. Ei au nevoie să aibă ochii aţintiţi asupra persoanei Lui divine, a meritelor Lui, şi a dragostei Lui neschimbătoare pentru familia omenească. Toată puterea este dată în mâinile Lui, ca El să poată da daruri bogate oamenilor, împărţind darul nepreţuit al propriei Sale neprihăniri agentului uman neajutorat. Aceasta este solia care Dumnezeu a poruncit să fie dată lumii. Este solia îngerului al treilea, care trebuie proclamată cu voce tare şi însoţită de revărsarea Duhului Său în măsură bogată.

 

Mântuitorul înălţat trebuie să apară în lucrarea Lui eficientă ca Miel junghiat, stând pe tron, pentru a împărţi binecuvântările nepreţuite ale legământului, beneficiile pentru care a murit ca să le obţină pentru fiecare suflet care va crede în El. Ioan nu a putut exprima în cuvinte ce este dragostea; era prea profundă, prea largă; el cheamă familia omenească să privească la ea. Hristos mijloceşte pentru biserică în curţile cereşti, mijloceşte pentru aceia pentru care El a plătit preţul răscumpărării cu propriul Său sânge. Secolele nu vor putea niciodată diminua eficienţa acestei jertfe ispăşitoare. Solia evangheliei harului Său trebuia să fie dată bisericii în linii clare şi distincte, ca lumea să nu mai spună că adventiştii de ziua a şaptea vorbesc despre lege, lege, dar nu Îl predică sau nu cred în Hristos.

 

Eficienţa sângelui lui Hristos trebuia să fie prezentată poporului cu prospeţime şi putere, astfel încât credinţa lor să se poată sprijini pe meritele lui. Aşa cum marele preot stropea capacul ispăşirii cu sângele cald, în timp ce norul înmiresmat al fumului de tămâie se înălţa înaintea lui Dumnezeu, la fel, în timp ce noi mărturisim păcatele noastre şi invocăm eficienţa sângelui ispăşitor al lui Hristos, rugăciunile noastre trebuie să se înalţe la cer, înmiresmate cu meritele caracterului Mântuitorului nostru. În ciuda nevredniciei noastre, noi trebuie să avem mereu în minte că există Cineva care poate alunga păcatul şi îl poate salva pe păcătos. Fiecare păcat recunoscut înaintea lui Dumnezeu cu o inimă pocăită, El îl va îndepărta. Această credinţă este viaţa bisericii. Aşa cum şarpele a fost înălţat în pustie de către Moise, şi toţi cei care fuseseră muşcaţi de şerpii înspăimântători erau invitaţi să privească şi să trăiască, la fel şi Fiul Omului trebuie să fie înălţat, pentru ca „oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”

 

Dacă păcătosul nu face preocuparea vieţii lui din a privi la Mântuitorul înălţat, şi a primi prin credinţă meritele pe care are privilegiul să le pretindă, el nu va putea fi salvat aşa cum nici Petru nu putea umbla pe apă decât dacă îşi ţinea privirea aţintită asupra lui Isus. Acum, a fost scopul hotărât al lui Satana de a eclipsa imaginea lui Isus şi de a-i conduce pe oameni să privească la om, să se încreadă în om şi să fie educaţi să aştepte ajutor de la om. De ani de zile biserica priveşte la om şi aşteaptă mult de la om, dar nu priveşte la Isus, în care sunt centrate speranţele noastre de viaţă veşnică. De aceea Dumnezeu a dat slujitorilor Săi o mărturie care prezintă adevărul aşa cum este el în Isus, care este solia îngerului al treilea, în linii clare, distincte. Cuvintele lui Ioan trebuiesc făcute să răsune de către poporul lui Dumnezeu, ca toţi să poată discerne lumina şi să umble în lumină: „Cel ce vine din cer, este mai presus de toţi; cel ce este de pe pământ, este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce vine din cer, este mai presus de toţi. El mărturiseşte ce a văzut şi a auzit şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. Cine primeşte mărturia Lui, adevereşte prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. Căci Acela pe care L-a trimis Dumnezeu, vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură. Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

 

Aceasta este mărturia care trebuie să înainteze în lungul şi în latul lumii. Ea prezintă legea şi evanghelia, unindu-le pe cele două într-un întreg perfect. (Vezi Romani 5 şi 1 Ioan 3:9 până la finalul capitolului). Aceste versete preţioase vor fi întipărite în fiecare inimă care este deschisă pentru a le primi. „Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate” – celor care au inima pocăită. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” Aceştia nu au doar o credinţă cu numele, o teorie a adevărului, o religie legalistă, ci ei cred cu un scop, însuşindu-şi cele mai bogate daruri ale lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru dar, ca să îl poată da şi altora. Ei pot spune: „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui şi har după har.”

 

„Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi dragostea Lui a ajuns desăvârşită în noi. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său.”

 

 

Solia lui Dumnezeu pentru timpul prezent

 

 

Aceasta este chiar lucrarea pe care Domnul plănuieşte ca solia pe care El a dat-o slujitorilor Săi să o înfăptuiască în inima şi mintea fiecărui agent omenesc. Este viaţa fără sfârşit a bisericii aceea de a iubi pe Dumnezeu la modul suprem şi de a-i iubi pe ceilalţi aşa cum se iubesc pe ei înşişi. A existat doar puţină dragoste pentru Dumnezeu sau om, şi Dumnezeu a dat solilor Lui exact ceea ce oamenii aveau nevoie. Aceia care au primit solia au fost în mare măsură binecuvântaţi, căci ei au văzut razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii, şi viaţa şi speranţa au izvorât în viaţa lor. Ei priveau la Hristos. „Nu vă temeţi,” este asigurarea Lui veşnică; „am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor.” „Pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi.” Sângele Mielului fără pată al lui Dumnezeu este aplicat de credincioşi la propriile lor inimi. Privind la marele Antitip, putem spune: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!” Soarele Neprihănirii străluceşte în inimile noastre pentru a da cunoaşterea slavei lui Isus Hristos. Despre lucrarea Duhului Sfânt, El spune: „El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” Psalmistul se roagă: „Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat; spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada... Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou şi statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.”

 

Domnul doreşte ca aceste mari teme să fie studiate în bisericile noastre şi dacă fiecare membru al bisericii ar lăsa să intre cuvântul lui Dumnezeu, el ar da lumină şi înţelegere celor simpli. „Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Iar voi toţi, care aprindeţi focul şi puneţi tăciuni pe el, umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri.” (Vezi Isaia 29:13-16, 18-21). „Aşa vorbeşte Domnul: ’Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

 

Niciodată nu a existat o vreme când Domnul să manifeste harul Său asupra aleşilor Săi mai mult decât în aceste zile când legea Lui este desfiinţată. „Domnul a voit, pentru dreptatea Lui, să vestească o lege mare şi minunată.” Ce spune Dumnezeu despre aceşti oameni? „Şi totuşi poporul acesta este un popor prădat şi jefuit! Toţi zac înlănţuiţi în peşteri şi înfundaţi în temniţe. Sunt lăsaţi de pradă şi nimeni nu-i scapă! Jefuiţi şi nimeni nu zice: ’Dă înapoi!’” (Vezi şi Isaia 43). Acestea sunt profeţii care vor fi împlinite.

 

 

Avertizare împotriva dispreţuirii soliei lui Dumnezeu

 

 

Vreau să adresez cuvinte de avertizare acelora care ani de zile s-au împotrivit luminii şi au cultivat un spirit de împotrivire. Cât timp veţi mai urî şi veţi mai dispreţui pe solii neprihănirii lui Dumnezeu? Dumnezeu le-a dat solia Lui. Ei poartă cuvântul Domnului. Există salvare pentru voi, dar numai prin meritele lui Isus Hristos. Harul Duhului Sfânt v-a fost oferit iar şi iar. Lumină şi putere de sus au fost revărsate din abundenţă în mijlocul vostru. Aici au fost dovezi, ca toţi să discearnă pe cine a recunoscut Domnul ca slujitori ai Lui. Dar mulţi au dispreţuit pe aceşti bărbaţi şi solia pe care ei au purtat-o. I-au acuzat că sunt fanatici, extremişti şi excentrici. Permiteţi-mi să vă profetizez: Dacă nu vă veţi umili de îndată inimile înaintea lui Dumnezeu, şi dacă nu vă veţi mărturisi păcatele, care sunt multe, veţi vedea, când va fi prea târziu, că aţi luptat împotriva lui Dumnezeu. Prin convingerea Duhului Sfânt, fără reformă şi iertare, veţi vedea că aceşti bărbaţi împotriva cărora aţi vorbit au fost ca nişte semne în lume, ca martori ai lui Dumnezeu. Atunci aţi fi dispuşi să daţi întreaga lume ca să răscumpăraţi trecutul, şi să fiţi şi voi oameni aşa de zeloşi, mişcaţi de Duhul lui Dumnezeu pentru a vă înălţa glasul în avertizare solemnă faţă de lume; şi, la fel ca ei, să fiţi în principii tari ca o stâncă. Domnul cunoaşte felul în care voi întoarceţi lucrurile cu susul în jos. Mai continuaţi aşa puţin, lepădând lumina din cer, şi veţi fi pierduţi. „Un om care va fi necurat şi nu se va curăţi, va fi nimicit din mijlocul adunării.”

 

Nu am nicio solie măgulitoare pentru aceia care au fost atâta timp indicatoare false, arătând o direcţie greşită. Dacă respingeţi pe solii delegaţi ai lui Hristos, Îl respingeţi pe Hristos. Neglijaţi acestă mântuire mare, ţinută înaintea voastră ani de zile, dispreţuiţi oferta glorioasă a îndreptăţirii prin sângele lui Hristos şi a sfinţirii prin puterea curăţitoare a Duhului Sfânt, şi nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc. Vă implor să vă smeriţi acum şi să puneţi capăt împotrivirii încăpăţânate faţă de lumină şi dovezi. Spuneţi-I Domnului: ’Nelegiuirile mele m-au despărţit de Dumnezeu. O, Doamne, iartă fărădelegile mele. Şterge păcatele mele din cartea aducerii aminte.’” Laudă fie adusă numelui Lui cel sfânt, există iertare la El, şi puteţi fi schimbaţi, transformaţi.