Domnul nu a vrut niciodată ca noi să primim orbeşte solia unui profet. Dorinţa Lui ca noi să învăţăm să gândim singuri este un element esenţial al relaţiei Lui cu noi, creaturile Lui.

 

El nu ar fi onorat de o rasă de fiinţe în împărăţia Lui care nu ar gândi inteligent cu propria lor minte. Aproape că s-ar putea spune că în împărăţia Lui veşnică nu va fi nimeni care nu gândeşte şi nu cercetează în mod inteligent; chiar dacă vorbim despre copiii care mor în pruncie, ei vor “creşte” ca fiinţe inteligente în împărăţia Lui. Cu siguranţă, ştim că acum El doreşte ca noi să primim soliile profeţilor Lui inspiraţi folosindu-ne de inteligenţa noastră.

 

De aceea ideea de “testare” a profeţilor inspiraţi ai Domnului este corectă. Domnul este întotdeauna bun şi milos cu cei care se “îndoiesc.”

 

La întrupare, Hristos a fost atent cu oamenii care se luptau cu ideea că Acela care părea să fie doar un tâmplar umil din satul Nazaret era Fiul divin al lui Dumnezeu întrupat.  El se întâlnea cu oameni pe drum, în timp ce căra scândurile pentru tâmplărie; ei nu aveau cum să Îl recunoască după frumuseţea înfăţişării, căci Isaia spusese că El era “un Lăstar dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire… şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă” (53:2).

 

El a fost atent în mod special cu aceia care doreau să-L accepte ca Fiul divin al lui Dumnezeu în trup omenesc, atunci când L-au văzut supus la cea mai îngrozitoare umilire posibilă – moartea pe cruce ca şi cum ar fi fost un criminal roman de rând.

 

Raportul despre cei doi ucenici care mergeau spre Emaus este viu: Fiul înviat al lui Dumnezeu nu era prea mândru şi arogant ca să fie preocupat de ei; El li s-a alăturat ca un călător anonim, discutând istoria de la acea vreme a Ierusalimului (Luca 24:13-31). Dacă lui Isus I-ar fi scăpat afirmaţia că Isus din Nazaret este Mesia, probabil că i-ar fi pierdut; dar, cu răbdare şi într-o manieră umilă, El a trecut în revistă declaraţiile familiare ale Scripturii – oferindu-ne acest raport mic, extrem de preţios. El i-a lăsat pe cei doi ucenici să cântărească singuri dovezile – ceea ce face mereu şi cu noi. Face parte din planul Lui pentru noi ca să “cântărim” sau să “testăm profeţii.”

 

Domnul este atent cu tine dacă te-ai născut “suspicios.” Testează-L, testează Cartea Lui, Biblia. Domnul urează bun venit cercetării tale, chiar şi îndoielii tale sincere. Iată ce ar trebui să faci:

 

a. Arată-I respectul pe care îl arăţi oricărei persoane importante.

 

b. Îngenunchează înaintea Lui cu Biblia deschisă.

 

c. Întreabă-L direct: “Este această Carte cuvântul Tău inspirat pentru omenire?”

 

d. Apoi aşteaptă... înaintea Lui cu răbdare. (Nu există un cuvânt în ebraica veche pentru “cu răbdare” – ci doar “aşteaptă, şi aşteaptă, şi aşteaptă…”) Testează-L pe Domnul Suveran. Aşteaptă…

 

e. Vei deprinde o încredere pe care nimic nu o va mai putea zgudui vreodată.