Darurile spirituale pe care Dumnezeu le dă tuturor
urmaşilor Săi pot fi subliniate în mod exagerat sau cel
puţin înţelese greşit. Sublinierea exagerată poată fi
asupra faptului de a înţelege care sunt darurile noastre
spirituale. Cu toate acestea, ele sunt manifestate în
general în activităţile de zi cu zi, chiar dacă nu
într-un mod pe care noi îl considerăm obişnuit. Dacă
cineva are darul predării, ar trebui să predea. Dacă are
darul predicării, ar trebui să predice. Dacă are darul
muzicii, ar trebui să-L onoreze pe Dumnezeu prin muzică,
etc.
Există câteva lucruri pe care ar trebui să le avem în
vedere în privinţa darurilor spirituale. Darurile pot fi
înnăscute, adică date de Dumnezeu la naştere, sau pot fi
dobândite, ceea ce presupune studiu atent sau exersare,
şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Ele pot fi naturale,
făcând parte din natura noastră (structura noastră, dacă
vreţi), daruri primite la naştere, care pot fi uşor
dezvoltate; sau pot fi spirituale, în special date de
Duhul Sfânt în oricare moment din viaţa noastră.
Darurile pot fi temporare, pentru o situaţie sau nevoie
acută (noi nu deţinem deloc controlul), sau pot fi pe
termen lung, să zicem pe toată durata vieţii, fie
susţinute printr-o utilizare continuă, în lipsa căreia
darurile s-ar diminua sau ar dispărea, fie întreţinute
permanent prin intervenţia constantă a lui Dumnezeu.
Ceea ce arată dacă acestea sunt “daruri de la
Dumnezeu” este modul în care sunt folosite.
Dacă Îi permitem lui Dumnezeu să deţină controlul asupra
lor, El le va folosi în beneficiul altora. Dacă nu,
suntem predispuşi să cădem (aş îndrăzni să folosesc
chiar viitorul: “vom cădea”) în capcana darurilor false,
care pentru unii par autentice, dar în realitate
îndepărtează de la Dumnezeu, şi astfel sunt satanice.
Darurile spirituale ar putea părea obişnuite, dar noi
nu trebuie să le acordăm doar o importanţă
obişnuită, pentru că ele se nasc din legătura noastră cu
Dumnezeu. Ne putem aştepta să cunoaştem o parte din
darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat, dar cu greu le-am
putea cunoaşte pe toate. Un lucru putem şti
sigur, şi anume că dacă I-am dăruit lui Dumnezeu inima
noastră, El ne-a dat cel puţin un dar, fie că
ştim, fie că nu ştim care este acela. Este periculos să
punem prea mult accent pe cunoaştere, căci riscăm să ne
neliniştim cu privire la ceea ce credem noi că ar
trebui să avem şi considerăm că nu avem; sau
am putea fugi de ceea ce avem, nevrând să
recunoaştem că Dumnezeu ar dori să realizeze ceva
special cu noi. Să nu Îl aşezăm pe Dumnezeu într-o
cutie şi să nu mărginim puterea Lui miraculoasă de a ne
folosi, limitându-L doar la acele daruri pe care credem
noi că le avem. De exemplu, să ascultăm ce spune
Moise în Exodul 4:10-12:
“Moise a zis Domnului: ’Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu
vorbirea uşoară; şi cusurul acesta nu-i nici de ieri,
nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu
robului Tău; căci vorba şi limba mi-este
încurcată.’ Domnul i-a zis: ’Cine a făcut gura omului?
Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare
nu Eu, Domnul? Du-te, dar; Eu voi fi cu gura ta
şi te voi învăţa ce vei avea de spus’” (sublinieri
adăugate).
Cu alte cuvinte, “Nu te strădui atât de mult, Moise.
Lasă-Mă pe Mine să fac acest lucru – în tine.”
Totuşi, dacă te-ai străduit să înveţi o nouă activitate
şi pur şi simplu nu apar progrese, poate că acesta este
un semn că Dumnezeu nu vrea ca tu să faci acel lucru.
Poate că El a găsit pe altcineva a cărui personalitate
este mai potrivită pentru acea activitate. Nu-ţi lăsa
mândria să stea în calea lui Dumnezeu. Sfatul dat în
Matei 10:14 se poate aplica şi talentelor: “Dacă nu vă
va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre,
să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi
praful de pe picioarele voastre.”
Deşi Dumnezeu va controla gândurile şi dorinţele noastre
(dacă Îi permitem), există diverse daruri şi diferite
căi de a face anumite lucruri. Dumnezeu nu doreşte ca
noi să îi includem pe toţi în aceeaşi categorie. Noi
toţi avem personalităţi diferite şi metode diferite de a
aborda aceeaşi ţintă, sau chiar aceeaşi activitate. El
va lucra în fiecare dintre noi în diferite moduri,
observând ce anume va face ca munca noastră să aibă
eficienţă maximă. Ar trebui să fim gata să recunoaştem
darurile diverse manifestate în alţii. Permiteţi-I
Duhului Sfânt să vă descopere ceea ce trebuie să ştiţi
în orice moment şi în orice situaţie.
Pe de altă parte, să recunoaştem diferenţa dintre
darurile Duhului şi evanghelia în sine. Deşi există
diverse daruri şi diferite metode de a face lucrurile,
există o singură evanghelie adevărată (Fapte 1:6-9). Noi
trebuie să fim gata să le discernem pe amândouă.
“Discernământul spiritual” este unul dintre darurile
Duhului (“doctoria pentru ochi” din Apocalipsa 3:18).
Din The Glad Tidings, pag. 36, 37, de E.J.
Waggoner:
“Fraţii din Ierusalim au demonstrat legătura lor cu
Dumnezeu prin faptul că ’au cunoscut harul, care [îi]
fusese dat’ lui Pavel. Aceia care sunt mişcaţi de Duhul
lui Dumnezeu vor fi întotdeauna gata să ’cunoască’
lucrările Duhului în alţii. Cea mai sigură dovadă că
cineva nu cunoaşte nimic personal despre Duhul este că
nu poate recunoaşte lucrarea Lui. Ceilalţi apostoli
aveau Duhul Sfânt, şi ei au ’cunoscut’ că Dumnezeu Îl
alesese pe Pavel pentru o lucrare specială printre
neamuri; şi, deşi metoda lui de lucru era diferită de a
lor, căci Dumnezeu îi dăduse daruri speciale pentru
lucrarea lui specială, ei i-au întins cu generozitate
mâna frăţiei...
Reţineţi că nu exista nicio deosebire de opinii nici în
mijlocul apostolilor şi nici în biserică cu privire la
ce este evanghelia. Într-adevăr, existau ’fraţi
mincinoşi’; dar aşa cum erau mincinoşi, ei nu făceau
parte din biserică, trupul lui Hristos, care este
adevărul. Mulţi pretinşi creştini, persoane sincere,
consideră că este aproape o chestiune de necesitate ca
în biserică să existe diferenţe de opinii. ’Nu pot vedea
toţi lucrurile la fel,’ este declaraţia tipică. Astfel,
ei citesc în mod greşit Efeseni 4:13, KJV, făcând să
pară că Dumnezeu ne-a dat daruri ’până vom ajunge
toţi la unirea credinţei.’ Ceea ce învaţă cuvântul este
că prin ’unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui
Dumnezeu,’ vom ajunge cu toţii ’la starea de om mare, la
înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos.’ Există ’o
singură credinţă’ (versetul 5), credinţa lui Isus, aşa
cum există un singur Domn; şi cei care nu au această
credinţă cu siguranţă sunt în afara lui Hristos.
...Există, bineînţeles, diferite nivele de cunoaştere,
dar niciodată nu există controverse între acele nivele
diferite. Tot adevărul este unul.”
Nu ezitaţi să-I permiteţi lui Dumnezeu să vă dea daruri.
Nu încercaţi să presupuneţi că avem deja toate darurile
pe care ni le va da Dumnezeu. Să nu credeţi că nu aveţi
niciun dar, sau că aveţi nevoie de mai multe daruri
decât aveţi. Nu încercaţi să o luaţi înaintea lui
Dumnezeu în această privinţă. S-ar putea să nu înţelegem
darurile pe care le avem. Acestea ar putea fi temporare,
sau ar putea fi permanente. S-ar putea să le cunoaştem,
s-ar putea să nu le cunoaştem. Este posibil chiar să
avem sentimentul că Dumnezeu ne taie craca de sub
picioare. Dar aveţi încredere în Dumnezeu că El nu
vă va tăia craca astfel încât să cădeţi şi să Îl
faceţi de ruşine. El este foarte capabil de a vă susţine
cu o mână care nu vă va da drumul niciodată. Doar
priviţi la Moise. Însuşi Isus a spus, în Ioan 5:30: „Eu
nu pot face nimic de la Mine însumi.”
