Ce este ucenicia faţă de Isus? Este chemarea lui Isus de a-L urma pe El, Mielul lui Dumnezeu (Ioan 4:36); ca elev pe viaţă, „complet” [„desăvârşit,” Luca 6:40]; în slujba Învăţătorului [„pescari de oameni,” Mat. 4:19]. Astfel, ucenicia implică: (1) chemarea din partea lui Isus; (2) elevi care sunt deschişi faţă de tot adevărul pentru desăvârşire; (3) fie ca profesie cu program complet, fie ca pasiune; implicarea în câştigarea de suflete pentru Hristos.

 

Pe cine cheamă Isus ca să-L urmeze? „Pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat” (Rom. 8:30). Pe cine a hotărât mai dinainte? „Pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte” (Rom. 8:29). Pe cine a cunoscut mai dinainte? Ajungem la concluzia că El i-a cunoscut pe toţi. Aşadar, fiecare suflet care a trăit vreodată pe acest pământ a fost cunoscut mai dinainte de Isus şi hotărât mai dinainte ca să fie chemat pe nume în slujba Sa.

 

Cum îi pregăteşte Isus în desăvârşirea creştină ca „să fie asemenea chipului Fiului Său” (Rom. 8:29)? „Pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (Rom. 8:30). Acesta este un adevăr minunat care nu a fost pe deplin recuperat de când apostolul Pavel a scris aceste cuvinte.

 

Toţi sunt chemaţi de Isus. De asemenea, toţi sunt socotiţi neprihăniţi de către Isus. În sens obiectiv, moartea lui Hristos este un gest atât de cuprinzător, încât înconjoară tot globul, astfel că Dumnezeu îi poate trata pe toţi ca fiind iertaţi de păcat. Acest dar minunat este împachetat în persoana lui Isus Hristos şi El răstignit. El este dat, literal, de către Dumnezeu fiecărei persoane.

 

Cum realizează faptul de a fi socotit neprihănit desăvârşirea creştină? „Iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (Rom. 8:29, 30). Acest dar al îndreptăţirii juridice, dacă nu este respins de către cel căruia îi este oferit, are efect asupra roadelor puterii sfinţitoare pe parcursul vieţii, şi este descoperit în proslăvirea finală care are loc la venirea Domnului. Toate acestea reprezintă hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu pentru fiecare om. Deşi păcătoşilor li se oferă o iertare temporară pentru o perioadă scurtă de viaţă, prin alegerea lor de a face zadarnic harul lui Dumnezeu, din nefericire, ei nu experimentează niciodată beneficiile lui: iertarea păcatelor şi puterea ei eliberată în vieţile lor.

 

Cum Îi permite lui Isus această solie extraordinară despre El să ne folosească în rolul de pescari de oameni? Aşa cum Andrei, fostul ucenic al lui Ioan Botezătorul, L-a urmat pe „Mielul lui Dumnezeu,” şi apoi l-a găsit pe fratele său, Petru (Ioan 1:40, 41); tot la fel, nouă ni s-a dat o viziune a lui Isus Hristos care include orice seminţie, orice limbă, orice norod şi orice neam. Dragostea Lui este atât de extravagantă, încât cuprinde fiecare suflet în atmosfera harului Său. Noi suntem doar o mireasmă care se împrăştie oferind încă un impuls pentru acel suflet ca să-L urmeze pe Isus.

 

V-a fost dată o descoperire a lui Isus Hristos? Mai mult ca sigur. În circumstanţele unice în care te găseşti tu, Isus te-a chemat şi ţi-a dat o viziune a Lui Însuşi răstignit pentru tine.

 

O tânără mărturiseşte că la un anumit moment din viaţa ei, când, ca urmare a unei boli, mama ei îşi trăia ultimele clipe, Isus i S-a descoperit într-o viziune. Ea L-a văzut stând înaintea ei, întinzându-Şi mâna şi vorbindu-i în limba şi dialectul ei. Pentru ea aceasta a fost o invitaţie de a nu-şi retrage niciodată mâna din mâna Mântuitorului, ci de a-L lăsa totdeauna să o călăuzească în viaţă. Această însărcinare pentru slujire primită din mâinile nevăzute, străpunse, ale Mântuitorului este o hirotonisire la fel de valabilă ca orice punere formală a mâinilor care are loc în cadrul unui serviciu de hirotonisire a unui prezbiter sau pastor în biserică.

 

Nu aveţi nevoie de o manifestare atât de vizibilă a chemării lui Isus la slujire. Aveţi ceva cu aceeaşi autoritate pentru chemarea voastră la ucenicie. Isus vă spune: „Duceţi-vă... Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat. 28:19, 20). Chiar acum trăiţi „sfârşitul veacului.” Sunteţi hirotonisiţi de către mâinile nevăzute, străpunse, ale lui Isus.