Ellen White a fost extrem de fericită atunci când a auzit solia îndreptăţirii prin credinţă de pe buzele lui A.T. Jones şi E.J. Waggoner. Pentru ea, această învăţătură clară se armoniza cu solia celor trei îngeri. “A venit ceasul judecăţii Lui” şi Preotul nostru curăţeşte sanctuarul ceresc. Ce legătură există între îndreptăţirea prin credinţă şi curăţirea sanctuarului ceresc de către Isus, Marele nostru Preot?

 

Răspunsul este că începând cu 1844, Isus împlineşte lucrarea din Ziua Ispăşirii. El este angajat în ştergerea finală a păcatelor. Dar înainte ca sanctuarul să poată fi curăţit în cer, templul poporului Său de pe pământ trebuie curăţit. Sursa păcătuirii trebuie eradicată din poporul Său. Sunt în joc onoarea lui Dumnezeu şi integritatea legământului Său. Dumnezeu are soluţia la problema păcatului. Evanghelia lui Isus Hristos poate ierta păcatele şi neprihănirea Lui are puterea, în virtutea Duhului Sfânt, de a curăţi templul sufletului. Aceasta este ceea ce a făgăduit Dumnezeu în legământul Său cel veşnic.[1]

 

Astfel, când ea a auzit această solie, a recunoscut în ea puterea şi forţa evangheliei care va pregăti pe poporul lui Dumnezeu ca să stea cu un caracter curat în ziua celei de-a doua veniri a lui Hristos. Ei vor fi o mărturie vie pentru Dumnezeu în ceasul crizei. Vor face parte din cei 144.000 care vor fi luaţi la cer fără să vadă moartea, la revenirea Lui. Vor fi o mărturie vie a puterii lui Dumnezeu de mântuire din păcat. Trăind în trup păcătos, ispitiţi, încercaţi şi chinuiţi, taina evlaviei va fi descoperită în ei – „Hristos în voi nădejdea slavei.”

 

Ca un răpăit de tobă, sora White a scris în paginile Review, de-a lungul a câteva săptămâni în 1890, despre entuziasmul ei. Semnificaţia acestei perioade cuprinse între ianuarie-martie 1890 şi ceea ce se întâmpla în Institutul Biblic al conducătorilor din Battle Creek este de o mare importanţă.

 

Observaţi declaraţiile ei: „Ne aflăm în ziua ispăşirii şi trebuie să lucrăm în armonie cu lucrarea lui Hristos de curăţire a sanctuarului de păcatele poporului. Fie ca niciun om care doreşte să fie găsit îmbrăcat cu haina de nuntă să nu se împotrivească Domnului nostru în lucrarea Lui de Mare Preot. Aşa cum este El, la fel vor fi şi urmaşii Lui în această lume. Acum trebuie să punem în faţa poporului lucrarea în care, prin credinţă, vedem pe Marele nostru Preot cum îşi împlineşte slujba în sanctuarul ceresc.”[2]

 

„Hristos este în sanctuarul ceresc, şi El este acolo pentru a face ispăşire pentru poporul Lui... El curăţeşte sanctuarul de păcatele poporului. Care este lucrarea noastră? – Lucrarea noastră este aceea de a fi în armonie cu lucrarea lui Hristos. Prin credinţă noi trebuie să lucrăm împreună cu El, să fim uniţi cu El... Trebuie pregătit un popor pentru marea zi a lui Dumnezeu.”[3]

 

„Hristos curăţeşte templul din cer de păcatele poporului, şi noi trebuie să lucrăm în armonie cu El pe pământ, curăţind templul sufletului de întinarea lui morală.”[4]

 

„Poporul nu a intrat în sfânta, unde Isus a mers ca să facă ispăşire pentru copiii Lui. Noi avem nevoie de Duhul Sfânt pentru a înţelege adevărul pentru această vreme; dar în biserici este secetă.”[5] Observaţi aici că intrarea în sanctuar împreună cu Isus prin credinţă în ziua ispăşirii înseamnă avansarea în lumina pe care Isus a dat-o pe pământ poporului Său. Adevărul îndreptăţirii prin credinţă pe care Jones şi Waggoner l-au transmis poporului lui Dumnezeu trebuia înţeles în legătură cu lucrarea lui Isus din ziua ispăşirii în sanctuarul ceresc.

 

„Lumină străluceşte de la tronul lui Dumnezeu, şi pentru ce? – Pentru ca un popor să fie pregătit pentru a sta în picioare în ziua lui Dumnezeu.”[6]

 

„Dacă fraţii noştri ar fi fost cu toţii împreună lucrători cu Dumnezeu, nu s-ar fi îndoit  solia pe care El a trimis-o din cer în aceşti ultimi doi ani... Să presupunem că voi ştergeţi mărturia care a fost dată în aceşti ultimi doi ani şi care vesteşte neprihănirea lui Hristos, spre cine puteţi arăta ca aducând lumină specială pentru popor?”[7] Solia prezentă a îndreptăţirii prin credinţă a fost solia îngerului al treilea cu adevărat, dând putere şi forţă pentru curăţirea sanctuarului. Aceasta este ceea ce dorea să spună ea prin expresia „cu adevărat” – sau în adevăr.

 

Bisericile duminicale nu îl urmaseră pe Isus prin credinţă în lucrarea din sfânta sfintelor în 1844. De aceea ele se închinau la un dumnezeu creat de ele însele – la Satana, dacă doriţi.[8] Până în prezent, în cea mai mare parte, ele văd solia sanctuarului a adventiştilor de ziua a şaptea ca pe o eroare colosală. Aceasta a fost numită cea mai grozavă schemă concepută pentru a ieşi cu faţa curată din interpretarea greşită a Scripturii – Daniel 8:14.

 

Dar poporului lui Dumnezeu i-a fost dată o înţelegere unică a îndreptăţirii prin credinţă în legătură cu curăţirea sanctuarului, care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. De aceea Domnul a dat-o poporului Său ca să fie vestită bisericilor populare creştine din întreaga lume. Ele o respinseseră iniţial în 1844.

 

Hristos stă acum în sanctuarul ceresc şi administrează pentru noi meritele morţii Sale ispăşitoare. Şi doar sângele Lui poate face ispăşire pentru păcat. Aceasta nu este doar o ispăşire legală. Trebuie să aibă loc o lucrare practică a acelei ispăşiri în inimile şi vieţilor poporului lui Dumnezeu, altfel marea controversă nu se va putea încheia niciodată. Iar ea nu trebuie să continue la nesfârşit.

 

Cu toate că poate generaţiile trecute de adventişti au înţeles judecata de cercetare ca pe un timp de pregătire şi de reformă completă, în prezent există un accent diferit. Evanghelia, transformarea caracterelor noastre din interior către exterior, reprezintă ceea ce este important. Trebuie să aibă loc îmbrăcarea hainei de nuntă pentru ca să putem intra la nuntă.

 

Aspectul important care iese la suprafaţă este nunta – nunta Mielului – care a fost îndelung amânată. Trebuie să vină timpul, şi va veni prin harul lui Dumnezeu, ca poporul Său să se trezească şi să înţeleagă cât de importantă este. Trebuie să vină timpul când soţia se va pregăti pentru nuntă.

 

 

_____________

Note de subsol:

 

[1] „Ci iată legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel, după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu. Niciunul nu va mai învăţa pe aproapele sau pe fratele său, zicând: ’Cunoaşte pe Domnul!’ Ci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul; căci le voi ierta nelegiuirea şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatul lor” (Ieremia 31:33, 34).

[2] Ellen G. White, “The Need of Complete Consecration,” The Advent Review and Sabbath Herald (21 ianuarie 1890, pag. 33).

[3] Ellen G. White, “The Lord Must Be Our Light,” The Advent Review and Sabbath Herald (28 ianuarie 1890, pag. 49).

[4] Ellen G. White, “The Danger of Talking Doubt,” The Advent Review and Sabbath Herald (11 februarie 1890, pag. 81).

[5] Ellen G. White, “Need of Earnestness in the Cause of God,” The Advent Review and Sabbath Herald (25 februarie 1890, pag. 113).

[6] Ellen G. White, “Draw Nigh to God,” The Advent Review and Sabbath Herald (4 martie 1890, pag. 129).

[7] Ellen G. White, “The Present Message,” The Advent Review and Sabbath Herald (18 martie 1890, pag. 161).

[8] Am văzut că aşa cum iudeii L-au răstignit pe Isus, tot aşa bisericile populare au răstignit aceste solii şi deci ele nu mai au cunoştinţa drumului spre sfânta sfintelor şi nu pot beneficia de mijlocirea lui Hristos acolo. Ca şi iudeii, care îşi ofereau sacrificiile lor inutile, ei oferă rugăciunile lor spre încăperea de unde Isus a plecat; şi Satana, mulţumit de înşelăciune, îşi ia un caracter religios şi conduce minţile acestor creştini spre el însuşi… El, de asemenea, vine ca un înger de lumină şi îşi răspândeşte influenţa pe pământ prin reforme false. Bisericile sunt îmbătate de succes şi cred că Dumnezeu lucrează în mod minunat pentru ele, când, de fapt, aceasta este lucrarea unui alt spirit” (Scrieri timpurii, 1882, pag. 261).