Dintre toate cele treisprezece studii din acest trimestru, acesta este cel mai profund.

 

Este uşor să banalizezi subiectul, aşa cum fac milioane de oameni. Amplasarea unei cruci pe acoperişul bisericii sau atârnarea ei la gât sau pe peretele din sufragerie nu reprezintă ceea ce a dorit să spună Isus prin acea frază referitoare la purtarea crucii.

 

„Apoi a zis tuturor: ’Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va mântui’” (Luca 9:23, 24).

 

Cuvinte profunde, dar ce înseamnă ele?

 

a. Mai întâi, trebuie să înţelegem ce fel de moarte a suferit Isus: Acesta este punctul în care adventiştii de ziua a şaptea pot aduce o mare contribuţie la viaţa spirituală a creştinilor declaraţi din întreaga lume. „Babilonul” nu înţelege şi nu poate să înţeleagă ce s-a întâmplat pe acea cruce cu Isus. Şi nu este vina lor în principal, pentru că ei au moştenit o concepţie păgână greşită despre moartea pe care a suferit-o Isus.

 

b. În timp ce atârna pe cruce, femei din Ierusalim de genul celor din Societatea Doamnelor de Caritate I-au oferit un burete înmuiat într-un narcotic care calma durerea. (Probabil că făceau acest lucru pentru toate victimele îngrozitoarei răstigniri inventate de romani; era doar un gest al bunătăţii şi compasiunii feminine vizavi de suferinţa umană; mulţumim lui Dumnezeu pentru că a creat femeia!)

 

c. Fiind atât uman cât şi divin, lui Isus I-ar fi plăcut foarte mult să muşte adânc din acel burete, să bea narcoticul şi să adoarmă pur şi simplu, aşa cum, fără îndoială, au făcut cei doi tâlhari răstigniţi împreună cu El. Tâlharul credincios a murit fericit, încrezându-se în făgăduinţa lui Isus că va fi cu El în Paradis (Luca 23:43; puneţi virgula acolo unde îi este locul, pentru că nici Isus, nici tâlharul credincios, nu au fost în „paradis” în ziua aceea!). Acel tâlhar se va trezi la înviere. Atunci va fi veşnic recunoscător pentru că a avut privilegiul de a fi „răstignit împreună cu Hristos” literal – singurul om de pe pământ privilegiat în acest fel!

 

d. Moise a declarat cu mult timp în urmă că orice călcător al legii care este condamnat să moară spânzurat de un lemn este automat „blestemat înaintea lui Dumnezeu” (Deut. 21:22, 23). Toată lumea a crezut ce a spus Moise – chiar şi Isus; şi putem fi siguri că fariseii şi cărturarii atât de plini de ură, care au strigat „Răstigneşte-L!”, s-au felicitat reciproc pentru reuşită atunci când L-au văzut pe Isus atârnând pe cruce. „Vedeţi? Am avut tot timpul dreptate să Îl respingem – El nu poate fi Mesia. Priviţi, este atârnat pe lemn!”

 

e. Dar nu se gândiseră la ceea ce spune Isaia despre răstignirea lui Hristos: „Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa... Noi nu L-am băgat în seamă” (53:3).

 

f. Fără îndoială, solia lui Isaia a adus o mare mâgâiere victimelor cruzimii Romei care au fost credincioase şi s-au pocăit. Aşa cum Isus a avut „milă” de oamenii aflaţi în suferinţă în acea vreme, la fel şi Dumnezeu a avut mereu milă de numeroasele victime ale răstignirii.

 

g. Moartea lui Isus nu a fost ca moartea oricărei alte persoane din orice vreme.  Singura moarte pe care a suferit-o orice om este „prima” moarte – partea tuturor moştenitorilor lui Adam.

 

h. Niciun om, oricât de păcătos, nu a îndurat vreodată ceea ce Biblia numeşte „moartea a doua” (vezi Apoc. 2:11; 20:14); singura excepţie a fost Isus.

 

i. Moartea a doua va fi doar la sfârşitul celor o mie de ani („mileniul”). În final, când va avea loc, „în cer [se va face] o tăcere” pentru un timp (vezi Apoc. 8:1), iar Dumnezeu şi îngerii vor plânge moartea tuturor celor au ales să pună capăt existenţei lor prin moartea a doua. Da, ei au ales-o!

 

j. Ellen White declară că la sfârşit, cei pierduţi vor ura bun venit morţii în iazul de foc – astfel imaginea atât de cunoscută a celor pierduţi care sunt aruncaţi, în timp ce ţipă şi se împotrivesc, este greşită. Iată:

 

k. „O viaţă de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu i-a făcut nepotriviţi pentru cer. Curăţia, sfinţenia şi pacea Lui i-ar chinui; slava lui Dumnezeu ar fi pentru ei un foc mistuitor. Ar dori să fugă din acel loc sfinţit. Ar prefera mai degrabă distrugerea, să se ascundă de faţa Aceluia care a murit pentru a-i răscumpăra. Soarta celor nelegiuiţi este deci hotărâtă prin alegerea lor. Excluderea lor din ceruri este urmarea voinţei lor şi este dreaptă şi plină de milă din partea lui Dumnezeu” (Tragedia veacurilor, pag. 543; sublinieri adăugate).

 

l. Domnul Isus Hristos a realizat ceva pentru fiecare bărbat, femeie şi copil de pe pământ: El a suferit moartea a doua pentru fiecare! „Dar pe Acela care a fost făcut ’pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii’ adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toţi” (Evr. 2:9).

 

m. „Moartea” aceea pe care a „gustat-o” Isus nu poate fi prima moarte, care este doar un somn fără vise. Aşadar, nu poate fi decât „moartea a doua.”

 

n. De aceea samaritenii au spus că Isus este deja „Mântuitorul lumii,” iar Pavel spunea că El „este mântuitorul tuturor oamenilor şi mai ales al celor credincioşi” (1 Tim. 4:10). Astfel Isus este în două feluri „Mântuitorul tuturor oamenilor” – El este practic, literalmente, Mântuitorul tuturor „celor credincioşi.” Dar din punct de vedere juridic, El este şi „Mântuitorul lumii” prin faptul că a suferit moartea a doua în locul fiecărui om.

 

o. Acest lucru este arătat clar în Romani 5:15-18: „Dar cu darul fără plată nu este ca şi cu greşeala [lui Adam]; căci, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi [toţi] au fost loviţi cu moartea, apoi cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul pe care ni l-a făcut harul acesta într-un singur om, adică în Isus Hristos, s-au dat din belşug celor mulţi. ...Căci judecata venită de la unul, a adus osânda; dar darul fără plată [al lui Isus] venit în urma multor greşeli a adus o hotărâre de iertare... Astfel, deci, după cum printr-o singură greşeală [a lui Adam], a venit o osândă, care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.”

 

p. Nu poate exista decât un singur răspuns din partea noastră dacă avem inimi sincere care pot aprecia dragostea agape a lui Hristos: „de acum înainte” suntem complet dedicaţi lui Isus, dragostea Lui (agape) constrângându-ne să ne purtăm crucea împreună cu Isus, crucea pe care eul este răstignit împreună cu El!