Ce este ucenicia faţă de Isus? Este chemarea lui Isus de a-L urma pe El, Mielul lui Dumnezeu (Ioan 4:36); ca un elev pe viaţă, „desăvârşit” [„pe deplin pregătit,” Luca 6:40]; în slujba Învăţătorului [„pescari de oameni,” Mat. 4:19]. Astfel, ucenicia implică: (1) chemarea din partea lui Isus; (2) acţiunea lui Isus de învăţare a elevilor care sunt deschişi faţă de tot adevărul către desăvârşire; (3) fie ca profesie cu program complet de lucru, fie ca preocupare în timpul liber; implicarea în câştigarea de suflete pentru Hristos.

Pe cine cheamă Isus ca să-L urmeze? „Pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat” (Rom. 8:30). Pe cine a hotărât El mai dinainte? „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte” (vers. 29). Pe cine a cunoscut El mai dinainte? Singura concluzie valabilă este că El i-a cunoscut pe toţi mai dinainte. Astfel, fiecare suflet care a existat vreodată pe acest pământ a fost cunoscut mai dinainte de Isus şi hotărât mai dinainte ca să fie chemat pe nume în slujba Sa.

Cum îi pregăteşte Isus pentru desăvârşirea creştină, „să fie asemenea chipului Fiului Său” (vers. 29)? „...Pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (vers. 30). Aici se găseşte un adevăr minunat care nu a fost pe deplin recuperat încă din vremea în care apostolul Pavel a scris aceste cuvinte.

Fiecare este chemat prin Isus. De asemenea, fiecare este socotit neprihănit prin Isus. În sens obiectiv, moartea lui Hristos este un act atât de cuprinzător, încât înconjoară tot globul, astfel că Dumnezeu poate trata pe fiecare om ca fiind iertat pentru păcat. Acest dar minunat se găseşte în Isus Hristos şi El răstignit. El este dat, literal, de către Dumnezeu fiecărui individ.

Cum conduce faptul de a fi socotit neprihănit către desăvârşirea creştină? „...Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit” (vers. 29, 30). Acest dar al îndreptăţirii, dacă nu este respins de către cel căruia îi este oferit, produce în viaţa lui roadele puterii sfinţitoare, şi este descoperit în proslăvirea care are loc la apariţia Domnului. Toate acestea reprezintă hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu pentru fiecare suflet. Deşi celor păcătoşi li se oferă iertarea temporară, pentru o perioadă scurtă, aici, pe pământ, prin alegerea lor de a respinge harul lui Dumnezeu, ei nu vor experimenta niciodată beneficiile: iertarea păcatelor lor, şi puterea ei nelimitată în viaţa lor.

Cum Îl poate ajuta pe Isus această solie minunată despre El ca să ne folosească în rolul de pescari de oameni? La fel cum Andrei, fostul ucenic al lui Ioan Botezătorul, a urmat pe „Mielul lui Dumnezeu,” şi ulterior l-a găsit pe fratele său, Petru (Ioan 1:40), tot aşa, şi nouă ne-a fost dată o viziune despre Isus Hristos care include orice  seminţie, orice limbă, orice norod şi orice neam. Dragostea Lui este atât de extravagantă, încât îmbrăţişează fiecare suflet cu atmosfera harului Său. Noi suntem doar o mireasmă care se răspândeşte şi îi oferă acelui suflet un imbold în plus de a-L urma pe Isus.

Vi s-a făcut o descoperire despre Isus Hristos? Mai mult ca sigur. În împrejurările unice în care vă găsiţi, Isus v-a chemat şi v-a dat o viziune despre El răstignit pentru voi.

O tânără povesteşte că într-un moment dificil din viaţa ei, când mama ei era pe patul de moarte, Isus i S-a descoperit într-o viziune. Ea L-a văzut pe Isus stând înaintea ei, întinzându-i mâna şi vorbindu-i pe limba şi în dialectul ei. Pentru ea aceasta a fost o invitaţie de a nu-şi retrage niciodată mâna din mâna Mântuitorului, ci să-L lase mereu să-i conducă viaţa. Acest angajament de a sluji cu mâinile străpunse de cuie ale Mântuitorului constituie o hirotonisire cu mâinile nevăzute la fel de valabilă ca hirotonisirea prin punerea mâinilor realizată de un pastor în biserică.

Nu este nevoie să experimentaţi manifestări atât de vizibile ale chemării lui Isus de a sluji. Aveţi ceva cu la fel de multă autoritate pentru chemarea voastră la ucenicie. Isus vă spune: „Duceţi-vă... Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat. 28:19, 20). Exact acesta este momentul în care vă găsiţi – „sfârşitul veacului.” Voi sunteţi hirotonisiţi de mâinile nevăzute, străpunse de cuie, ale lui Isus.