Studiul 1

Ucenicia

  29 dec - 4 ian 2008

   

 

O privire de ansamblu asupra uceniciei

 

Robert J. Wieland

 

Scopul acestor COMENTARII săptămânale realizate de “1888 Message Study Committee” este unul deosebit: acela de a cerceta în ce fel solia “foarte preţioasă” pe care “Domnul, în marea Sa îndurare, ne-a trimis-o” în urmă cu 120 de ani, aruncă lumină asupra subiectelor abordate în cadrul seriei actuale de studii.

Citim în Geneza 6:3 că Domnul a hotărât să le ofere oamenilor 120 de ani de probă înainte de potopul lui Noe; acest nou an ne aduce la acelaşi interval de timp de când solia “foarte preţioasă” ne-a fost “trimisă” de către Domnul, “în marea Sa îndurare,” în 1888, însă ea a fost “ţinută în mare măsură departe” de poporul nostru şi lume.

Aceasta nu înseamnă că putem spune că există o legătură între cele două perioade de timp; nu ştim. Dar menţionăm acest lucru doar pentru că ar trebuie să fim foarte preocupaţi de scurgerea acestei perioade lungi de timp în care darul ceresc a fost neglijat în mod grav. Dumnezeu este infinit; dar răbdarea Lui nu este infinită.

Ştim cu toţii că un “ucenic” este cineva care urmează un învăţător.

De aceea lecţia cea mai importantă în “ucenicie” este cea pe care o învăţăm de la cei “144.000”: ei sunt cei care stau “pe muntele Sionului… [având] scris pe frunte… Numele Tatălui… [şi] care urmează pe Miel oriunde merge El” (Apoc. 14:1, 4). “Muntele Sionului” este biserica, una şi aceeaşi cu “biserica rămăşiţei” din 12:17. Pentru ca “Mielul” să stea “pe muntele Sionului,” Hristos şi poporul Lui trebuie să fie pe deplin împăcaţi; jertfa lui Hristos va fi până la urmă justificată în aceşti oameni.

Prin lucrarea Sa din Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc, Hristos realizează pentru poporul Său din ultimele zile “ispăşirea,” în aceste momente finale ale lucrării Sale ca Mare Preot; fiecare rădăcină de vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu sau înstrăinare faţă de El (vezi Rom. 8:7) va fi curăţită din inimile lor; poporul Său este în sfârşit “una” cu El. Aceasta este semnificaţia profeţiei din Daniel 8:14: “apoi Sfântul Locaş va fi curăţit.”

Sanctuarul din cer nu poate fi “curăţit” până când, înainte de toate, inimile poporului Său de pe pământ nu vor fi “curăţite.” Astfel, istoria celor 144.000 este istoria biruinţei finale asupra păcatului – o biruinţă realizată doar prin credinţă, nu prin fapte.

Şi aici solia neprihănirii lui Hristos apare în prim-plan: sfinţirea este realizată în inimile credincioşilor prin lucrarea adevărului. “Sfinţeşte-i [pe poporul Tău] prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul,” S-a rugat Însuşi Isus (Ioan 17:17). Aceasta este lucrarea la care s-au supus din toată inima cei 144.000. Cel mai mic indiciu din partea Duhului Sfânt că un anumit lucru din viaţa lui este în contradicţie cu “adevărul lui Dumnezeu,” şi credinciosul renunţă cu bucurie la el. Ca o inimă sănătoasă care bate şi pompează sânge într-un corp sănătos, la fel lucrează şi Duhul Sfânt în biserica rămăşiţei; poporul lui Dumnezeu nu-şi pierde timpul sau energia luptându-se împotriva călăuzirii Duhului Sfânt. În “spiritul 1888” nu există nimic care să se împotrivească permanent călăuzirii Duhului Sfânt.

Cei 144.000 ajung la un punct în care se poate spune pe bună dreptate despre ei: “Ei sunt aceia care Îl urmează pe Hristos răstignit [Mielul] oriunde merge El.”

Îşi va deschide această generaţie inimile pentru călăuzirea Duhului Sfânt?

Este necesar să menţionăm un scurt exemplu: reforma sanitară este parte din solia pe care Domnul o trimite în această Zi antitipică a Ispăşirii. Robia faţă de apetit face parte din dependenţele pe care cei 144.000 le biruiesc în timp ce Îl urmează pe Miel oriunde merge El. Acum, în această “vreme a sfârşitului” (Dan. 12:4; 11:35), toate aceste tipuri de robie faţă de obiceiurile lumii şi ale eului sunt biruite. Dar nu “voi” sunteţi cei care fac această “lucrare”! Domnul vă călăuzeşte, iar voi Îl urmaţi; voi nu aveţi nicio neprihănire a voastră, proprie. Voi permiteţi să fie “în voi gândul acesta [engl: “mintea aceasta” – n.tr.], care era şi în Hristos Isus” (Filip. 2:5-8). Acesta nu este fanatism; este simpla predare a eului faţă de Domnul, “constrânşi” fiind de dragostea Lui (agape).

Pe parcursul acestor trei luni speciale de studiu în cadrul Şcolii de Sabat, alegeţi să permiteţi Duhului Sfânt să fie Învăţătorul vostru săptămânal. Rămâneţi aproape de Biblie – locul în care El vă va învăţa. Rugaţi-L pe Domnul să vă înveţe adevărul echilibrat, temeinic. Va face acest lucru!

back    |   home