Scopul acestor COMENTARII săptămânale realizate de “1888
Message Study Committee” este unul deosebit: acela de a
cerceta în ce fel solia “foarte preţioasă” pe care
“Domnul, în marea Sa îndurare, ne-a trimis-o” în urmă cu
120 de ani, aruncă lumină asupra subiectelor abordate în
cadrul seriei actuale de studii.
Citim în Geneza 6:3 că Domnul a hotărât să le ofere
oamenilor 120 de ani de probă înainte de potopul lui
Noe; acest nou an
ne aduce la acelaşi interval de timp de când solia
“foarte preţioasă” ne-a fost “trimisă” de către Domnul,
“în marea Sa îndurare,” în 1888, însă ea a fost “ţinută
în mare măsură departe” de poporul nostru şi lume.
Aceasta nu înseamnă că putem spune că există o legătură
între cele două perioade de timp; nu ştim. Dar
menţionăm acest lucru doar pentru că ar trebuie să fim
foarte preocupaţi de scurgerea acestei perioade lungi de
timp în care darul ceresc a fost neglijat în mod grav.
Dumnezeu este infinit; dar răbdarea Lui nu este
infinită.
Ştim cu toţii că un “ucenic” este cineva care urmează un
învăţător.
De aceea lecţia cea mai importantă în “ucenicie” este
cea pe care o învăţăm de la cei “144.000”: ei sunt cei
care stau “pe muntele Sionului… [având] scris pe frunte…
Numele Tatălui… [şi] care urmează pe Miel oriunde merge
El” (Apoc. 14:1, 4). “Muntele Sionului” este biserica,
una şi aceeaşi cu “biserica rămăşiţei” din 12:17. Pentru
ca “Mielul” să stea “pe muntele Sionului,” Hristos şi
poporul Lui trebuie să fie pe deplin împăcaţi; jertfa
lui Hristos va fi până la urmă justificată în aceşti
oameni.
Prin lucrarea Sa din Sfânta Sfintelor din sanctuarul
ceresc, Hristos realizează pentru poporul Său din
ultimele zile “ispăşirea,” în aceste momente finale ale
lucrării Sale ca Mare Preot; fiecare rădăcină de
vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu sau înstrăinare faţă de
El (vezi Rom. 8:7) va fi curăţită din inimile lor;
poporul Său este în sfârşit “una” cu El. Aceasta este
semnificaţia profeţiei din Daniel 8:14: “apoi Sfântul
Locaş va fi curăţit.”
Sanctuarul din cer nu poate fi “curăţit” până când,
înainte de toate, inimile poporului Său de pe pământ nu
vor fi “curăţite.” Astfel, istoria celor 144.000 este
istoria biruinţei finale asupra păcatului – o biruinţă
realizată doar prin credinţă, nu prin fapte.
Şi aici solia neprihănirii lui Hristos apare în
prim-plan: sfinţirea este realizată în inimile
credincioşilor prin lucrarea adevărului. “Sfinţeşte-i
[pe poporul Tău] prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este
adevărul,” S-a rugat Însuşi Isus (Ioan 17:17). Aceasta
este lucrarea la care s-au supus din toată inima cei
144.000. Cel mai mic indiciu din partea Duhului Sfânt că
un anumit lucru din viaţa lui este în contradicţie cu
“adevărul lui Dumnezeu,” şi credinciosul renunţă cu
bucurie la el. Ca o inimă sănătoasă care bate şi
pompează sânge într-un corp sănătos, la fel lucrează şi
Duhul Sfânt în biserica rămăşiţei; poporul lui Dumnezeu
nu-şi pierde timpul sau energia luptându-se împotriva
călăuzirii Duhului Sfânt. În “spiritul 1888” nu există
nimic care să se împotrivească permanent călăuzirii
Duhului Sfânt.
Cei 144.000 ajung la un punct în care se poate spune pe
bună dreptate despre ei: “Ei sunt aceia care Îl urmează
pe Hristos răstignit [Mielul] oriunde merge El.”
Îşi va deschide această generaţie inimile pentru
călăuzirea Duhului Sfânt?
Este necesar să menţionăm un scurt exemplu: reforma
sanitară este parte din solia pe care Domnul o
trimite în această Zi antitipică a Ispăşirii. Robia faţă
de apetit face parte din dependenţele pe care cei
144.000 le biruiesc în timp ce Îl urmează pe Miel
oriunde merge El. Acum, în această “vreme a sfârşitului”
(Dan. 12:4; 11:35), toate aceste tipuri de robie faţă de
obiceiurile lumii şi ale eului sunt biruite. Dar nu
“voi” sunteţi cei care fac această “lucrare”! Domnul vă
călăuzeşte, iar voi Îl urmaţi; voi nu aveţi nicio
neprihănire a voastră, proprie. Voi permiteţi să fie “în
voi gândul acesta [engl: “mintea aceasta” – n.tr.], care
era şi în Hristos Isus” (Filip. 2:5-8). Acesta nu este
fanatism; este simpla predare a eului faţă de Domnul,
“constrânşi” fiind de dragostea Lui (agape).
Pe parcursul acestor trei luni speciale de studiu în
cadrul Şcolii de Sabat, alegeţi să permiteţi Duhului
Sfânt să fie Învăţătorul vostru săptămânal. Rămâneţi
aproape de Biblie – locul în care El vă va învăţa.
Rugaţi-L pe Domnul să vă înveţe adevărul echilibrat,
temeinic. Va face acest lucru!