Munca este un efort pe care noi, oamenii, îl facem, dar s-ar putea să nu ne placă întotdeauna. Însă un efort făcut din dragoste este o muncă pe care o facem fie pentru că ne place să o facem, fie pentru că o facem pentru cineva pe care îl iubim. Aşa a fost dragostea neîntreruptă a lui Iacov pentru Rahela. Aşa este dragostea neobosită a lui Isus pentru mireasa Lui. Atât Iacov, cât şi Isus, au privit prin credinţă la unirea cu „lumina ochilor Lui,” mireasa.

Iacov ca îndrăgostit (Gen. 29:1-30). Iacov o întâlneşte pe Rahela şi este dragoste la prima vedere. Ei se întâlnesc la o fântână şi el rostogoleşte o piatră uriaşă de pe gura fântânii pentru ca ea să poată adăpa oile tatălui ei, Laban. Apoi Laban şi Iacov se întâlnesc şi stabilesc că Iacov va trebui să lucreze pentru unchiul său, Laban. Iacov o cere pe Rahela în căsătorie în schimbul a şapte ani de muncă, iar Laban este de acord. Însă în noaptea nunţii, Laban o înlocuieşte pe ascuns pe Rahela cu Lea. Deşi Laban îl forţează pe Iacov să mai muncească încă şapte ani, dragostea cea mare a lui Iacov pentru Rahela a motivat efortul lui. Iacov a muncit pentru dragostea vieţii lui.

Ca familist (Gen. 29:28 – 30:24; 35:16-18, 23-26). Iacov s-a căsătorit cu patru femei. Lea a fost prima lui soţie, urmată de Rahela, cea de-a doua lui soţie. Apoi a fost roaba Rahelei, Bilha, şi în final roaba Leei, Zilpa. Cu aceste patru femei Iacov a avut doisprezece fii şi o fiică. Un „vagon” cu oameni sortit dezastrului! Însă Dumnezeu a lucrat la inima şi mintea fiecăruia chiar şi în acele circumstanţe.

Ca angajat (Gen. 30:25 – 31:55). Specificaţie: Iacov a fost de acord să continue să muncească pentru Laban cu anumite condiţii. Iacov a cerut să i se permită să păstreze toate  animalele seine şi pestriţe din turmă. Rezultatul a fost că Iacov a devenit un om foarte bogat!

După o perioadă, Iacov a decis că trebuia să plece, în sfârşit, de la Laban. Erau câteva motive pentru despărţire: (1) Resentimentele lui Laban. (2) Fiii lui Laban îl întorseseră împotriva lui Iacov din invidie. (3) Domnul i-a spus lui Iacov: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi.” Atât Rahela, cât şi Lea l-au încurajat să urmeze chemarea lui Dumnezeu de a pleca. (4) Iacov a simţit că Laban l-a înşelat schimbându-i simbria de zece ori (vezi 31:7, 41).

Atunci când Laban a aflat că Iacov şi tabăra lui au plecat fără să-l anunţe, şi în plus a furat şi idolii familiei, s-a supărat şi s-a mâniat. În timpul călătoriei lui pe urmele lui Iacov, Laban a fost avertizat de Dumnezeu să nu-i facă niciun rău. Totuşi a avut loc o confruntare. Laban a întrebat: „Pentru ce ai fugit pe ascuns? ...De ce mi-ai furat dumnezeii mei?”

Iacov a răspuns pur şi simplu că necinstea lui Laban l-a determinat să plece. Iacov i-a spus deschis că a plecat pe ascuns de teamă că Laban şi-ar fi luat fiicele de la el. Iacov a insistat că el nu a furat idolii lui Laban. Apoi amândoi au făcut un armistiţiu, construind o movilă de pietre ca aducere aminte.

Păstrând în minte cele de mai sus, să ne gândim la Minneapolis, şi la Isus ca Îndrăgostit, Familist, Angajat. [Sesiunea Conferinţei Generale din 1888 a avut loc în Minneapolis, Minnesota].

Isus ca Îndrăgostit. Aşa cum Iacov nu avea niciun ban atunci când a ajuns la rudele lui, la fel a venit şi Isus pe acest pământ. „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi” (2 Cor. 8:9). Diferenţa constă în faptul că Iacov a fugit în ţara lui Laban pentru a scăpa de consecinţele înşelării puse la cale de el şi mama lui, în timp ce Isus a venit pe pământ fiindcă aşa  a vrut, pentru că omul fusese înşelat şi nu putea scăpa de consecinţele înşelării şi ale păcatului.

Prin instituţia căsătoriei aflăm taina căsătoriei lui Isus cu Biserica Lui (Efes. 5:32). El „a iubit... Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” (5:25). Marea dragoste a lui Hristos pentru cea care îi va deveni mireasă a fost motivaţia curată pentru efortul Lui de răscumpărare.

Rahela i-a răspuns pozitiv lui Iacov. Mireasa lui Hristos, nu încă. Mireasa Lui seamănă mai mult cu Laban decât cu Rahela. Aşa că Isus este înfăţişat stând, şi chiar ciocănind la uşa casei Lui de drept (Apoc. 3:20). El, care a fost bogat, a venit acasă la cei săraci, care cred că sunt bogaţi (3:17), şi le-a descoperit dragostea Lui. Isus nu se retrage de la această femeie şi nu o respinge. Nici nu este dezgustat de atitudinea ei insolentă. Urmărind-o, rămâne la uşa ei, ciocănind pentru a fi lăsat să intre, ca să-i poată descoperi dragostea adevărată. Cu inima frântă şi plin de tristeţe, rabdă mult. Isus Şi-a sacrificat şi încă Îşi sacrifică viaţa pentru dragostea vieţii Lui. Ce sacrificiu din dragoste este acesta!

Bătaia Lui constantă în uşă nu este în zadar. Nu este o încercare tardivă de a reuşi să intre. Aceasta este credinţa insistentă a lui Isus în contextul marii strigări a îngerului al treilea. Într-o zi uşa se va deschide larg.

Ca Familist. Mai mult ca sigur Iacov nu a purtat un jug egal în toate căsniciile. El a suferit mult din cauza aceasta. Isus, în sacrificiul Lui motivat de dragoste, a ales să poarte un jug inegal – Cel fără păcat având o natură păcătoasă. El S-a pus într-o situaţie extrem de dezavantajată şi a suferit până la agonie din această cauză. O parte a dezavantajului Său a fost acesta: Cel care este atotputernic şi ar fi putut beneficia de această putere, a renunţat la ea şi a trăit doar prin credinţă în natura umană. Natura umană pe care a luat-o El la întrupare era la fel ca aceea a mamei Lui, Maria – păcătoasă, căzută. Ca Familist, şi asemeni lui Osea, Isus a suferit din cauza capriciilor şi vrajbei din familia Lui păcătoasă.

Ca Angajat. Isus, Proprietarul universului, a devenit sărac şi, în sărăcia Lui, a devenit Servul tuturor. El a slujit prin dragoste. „Căci Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!” (Marcu 10:45). Sacrificiul Lui din dragoste pentru rasa omenească, în special pentru mireasa Lui, a implicat faptul de a trăi o viaţă de sacrificiu de Sine pe acest pământ care a culminat cu crucea. Crucea este simbolul suprem al sacrificiului lui Hristos din dragoste prin faptul că Şi-a dat viaţa pentru dragostea vieţii Lui – Biserica Lui, în special Rămăşiţa. Solia de la Minneapolis (1888) a fost începutul descoperirii din timpul sfârşitului a sacrificiului lui Hristos din dragoste în rolurile Sale de Îndrăgostit, Familist şi Angajat. Această solie despre dragostea Lui va naşte dragoste în inimile acelora care o primesc.