Are
“înţelepciunea biblică” un caracter practic pentru
viaţa de fiecare zi în această lume? Sau se
potriveşte doar pentru nevoile spirituale?
Să-I permitem
lui Isus să răspundă acestor întrebări prin viaţa
Sa:
La vârsta de
treizeci de ani era tâmplar (cuvântul teknonos
mai înseamnă şi tâmplar de mobilă fină sau inginer
mecanic – un meseriaş complet). Cum a învăţat El
această meserie rară?
Tatăl Său,
Acelaşi căruia ne adresăm cu „Tatăl nostru care eşti
în ceruri,” L-a învăţat. Citim în Isaia 50:4 (Isus
vorbeşte aici): „Domnul Dumnezeu.... Mă trezeşte în
fiecare dimineaţă [KJV], El Îmi trezeşte urechea, să
ascult cum ascultă nişte ucenici” (aceasta se aplică
şi faptului de a fi fost trezit după vârsta de
treizeci de ani, când făcea o lucrare publică,
pentru a şti ce să spună oamenilor; dar şi când era
adolescent avea nevoie să fie trezit ca să poată
„merge la şcoală” şi să înveţe de la Tatăl Său cum
să trăiască).
„Trupul” îşi
manifestă puterea faţă de noi toţi prin faptul că
dorim să dormim mai mult atunci când vine ora să ne
trezim şi să ne pregătim pentru îndatoririle
zilnice. Adolescenţii în special se confruntă cu
această ispită. Dar Isus spune: „....Nu M-am
împotrivit, nici nu M-am tras înapoi” (vers. 5).
Peterson traduce: „Nu m-am culcat din nou, nici nu
mi-am tras învelitoarea peste cap. Am ascultat
porunca...” (Dacă ne-am aminti planul original al
lui Dumnezeu, că ziua începe la apus, această
problemă pe care o avem cu dimineţile nu ar mai fi
aşa de gravă; am înceta să ne mai uităm la
emisiunile acelea prosteşti care se difuzează seara
târziu la TV.)
Biblia abundă
de informaţii despre oameni care au învăţat meserii
practice prin inspiraţie de la Duhul Sfânt. De
exemplu: „Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ’Să
ştii că am ales pe Beţaleel, fiul lui Uri.... L-am
umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de
înţelepciune, pricepere şi ştiinţă pentru tot felul
de lucrări, i-am dat putere să născocească tot felul
de lucrări meşteşugite, să lucreze în aur, în argint
şi în aramă, să sape în pietre şi să le lege, să
lucreze în lemn şi să facă tot felul de lucrări....
Am dat pricepere în mintea tuturor celor ce sunt
iscusiţi....” (Ex. 31:1-6).
Cei care se
pregătesc să devină medici trec prin dificultăţi
enorme în procesul de învăţare; poate că ei nu ştiu
nimic despre ce spune Biblia, dar Domnul este cel
care le dă pricepere! Ei sunt slujitorii Săi, fie că
ştiu, fie că nu ştiu. „Înţelepciune de fiecare zi,”
practică!
Oare nu ne va da
El şi cunoaştere şi înţelepciune spirituală?
La fel cum
„Domnul Dumnezeu” L-a învăţat pe Isus, ne învaţă şi pe
noi. Este vorba despre acele ore petrecute „în fiecare
dimineaţă” în „clasa” Domnului. El tânjeşte să ne
împărtăşească înţelepciunea Sa; vi-L puteţi imagina
aproape nerăbdător să sosească ora la care să ne
trezească (El nu dormitează, nici nu doarme niciodată!
Psalmul 121:4). Este ca orice învăţător care îşi doreşte
ca ora să înceapă pentru a putea împărtăşi din
cunoştinţele sale! Transmiterea înţelepciunii de la o
minte la alta este o experienţă senzaţională,
asemănătoare cu naşterea copiilor (1 Cor. 4:15).
Încetaţi să
pierdeţi timpul rugându-L pe Domnul să vă înveţe (deja
Îşi doreşte acest lucru!), şi începeţi să petreceţi timp
rugându-L să vă dea binecuvântarea inestimabilă a
foamei şi setei după neprihănire (Mat. 5:6; să-i fie
omului suficientă foame şi sete, şi va face tot
posibilul pentru a se sătura!). Domnul abia aşteaptă să
vă treziţi şi să „înviaţi” în Hristos. Şi gândiţi-vă la
dorinţa Lui arzătoare în ce priveşte biserica mondială
care este încă încropită şi adormită!
Cineva poate
acumula foarte multe cunoştinţe biblice şi totuşi să fie
„uscat ca munţii din Ghilboa” (2 Sam. 1:21) dacă mintea
şi inima lui sunt motivate de „vechiul legământ.”
Putem continua să
întârziem venirea Domnului alte generaţii la rând, timp
în care umplem pământul cu universităţi. Cunoaşterea pe
care Domnul tânjeşte să ne-o ofere este descrisă în
Ieremia: „Aşa vorbeşte Domnul: ’Înţeleptul să nu se
laude cu înţelepciunea lui [înţelepciunea vechiului
legământ], cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul
să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se
laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu
sunt Domnul....’” (9:23). Nu obosim citând aceste
versete; dar să privim puţin mai atent cum Îl
putem cunoaşte în cadrul noului legământ: „’....că are
pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul
care fac milă plină de dragoste [KJV], judecată
şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere
Eu,’ zice Domnul” (vers. 24).
„Neprihănirea
prin credinţă” a noului legământ a fost transmisă
Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea prin intermediul
„soliei despre neprihănirea lui Hristos” care ne-a fost
trimisă în 1888, dar despre care serva Domnului a
trebuit să spună că a fost „într-o mare măsură” „ţinută
departe,” atât de popor, cât „şi de lume” (Selected
Messages, vol. 1, pag. 234, 235). Acum este timpul
să o recuperăm!
