Vă bucuraţi că studiul din ultimele treisprezece săptămâni a ajuns la un final, şi că ne putem lua la revedere de la bătrânelul cu barbă albă şi lungă înfăţişat pe coperta lecţiunii?

El şi-a irosit mulţi ani din viaţa preţioasă pe care Domnul i-a dăruit-o; a abandonat adevărata “înţelepciune” care îi fusese dată în tinereţe, când a devenit rege. Acum Solomon trebuie să-şi încheie viaţa cu solia: „Nu faceţi ca mine!” Acum aceasta este „evanghelia” lui.

Seamănă mult cu „evanghelia” pe care o auzim deseori predicată de adventiştii de ziua a şaptea care participă la întâlnirile noastre de tabără şi care le spun tinerilor: „Nu faceţi ca mine!” atunci când trec în revistă anii de răzvrătire din tinereţe când erau la Şcoala de Sabat, la Academie sau în liceu şi când au plecat în lume pentru a „gusta” din plăcerile ei – alcool, sex, droguri, etc. În final, zdrobiţi şi plini de regrete, se întorc şchiopătând în biserică şi participă la întâlniri de tabără unde transmit solia: „Nu faceţi ca mine!”

Este posibil ca noi să vestim o „solie a îngerului al treilea” în şcolile, academiile şi liceele bisericii noastre care va constitui o veste atât de bună încât tinerii noştri vor avea curajul lui Hristos de a lua crucea şi de a se preda lui Hristos cât sunt încă tineri şi nu au apostaziat niciodată?

Răspunsul este „da!” dacă le vom vesti noul legământ în locul vechiului legământ atât de familiar şi popular!

Revizuind recent Profeţi şi regi, capitolul 24, pentru o predică despre Osea, am fost surprins de sublinierile repetate din acest capitol cu privire la faptul că naţiunea Israelului intrase în vechiul legământ cu Domnul la Muntele Sinai, şi că eşecul de a înţelege noul legământ a predispus Israelul din vechime la apostazia constantă în păgânism şi închinarea la Baal. Istoria regatului de nord este cel mai trist capitol din Biblie (2 Împ. 17); dar, din nefericire, ea se repeteă în istoria de mai târziu a regatului de sud care s-a încheiat cu victoria lui Nebucadneţar şi robia în Babilon.

Acelaşi legalism specific vechiului legământ a predominat şi la întoarcerea din robie, iar rodul final adus de vechiul legământ a fost respingerea şi răstignirea lui Mesia despre care Israel declarase mult timp că Îl aşteaptă.

 

A înţeles vreodată Împăratul Solomon noul legământ?

Desigur, nu ar fi putut apostazia atât de profund în nebunia imoralităţii, aşa cum se vede în viaţa lui. Primul israelit despre care citim în Scriptură care a ajuns să înţeleagă adevărata semnificaţie a istoriei lui Israel de după Sinai (în afară de Isus, bineînţeles) a fost Pavel în Epistola către Galateni. În capitolul 3 el descrie noul legământ aşa cum i-a fost vestit lui Avraam (vers. 6-8, 15), apoi adevăratul loc al legii descrise la Sinai (vers. 17), cum a fost ea „adăugată” sau subliniată „din pricina călcărilor de lege” ale lui Israel (vers. 19), şi că întreaga experienţă de la Sinai şi de după Sinai a făcut din „lege” „un îndrumător [sever] spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă” (vers. 21-24), evanghelia noului legământ.

Ellen White a fost extrem de bucuroasă atunci când i-a auzit pentru prima oară (în patruzeci şi cinci de ani) pe cei doi soli de la Minneapolis în 1888 cum explicau acest adevăr înaintaşilor noştri încurcaţi în iţele legalismului. Ea a declarat mai târziu că solia lor „foarte preţioasă” este „începutul” marii strigări din Apocalipsa 18 şi al ploii târzii, pregătitoare, a Duhului Sfânt.

Îi mulţumim lui Dumnezeu că putem încheia studiul celor treisprezece săptămâni despre Solomon cu această veste bună, binecuvântată, răsunând în inimile noastre! El va învia la prima înviere şi va începe să primească învăţăturile începătoare ale adevărului evangheliei; va avea de primit multe învăţături binecuvântate!

El vorbeşte mult despre moarte în capitolul 12, şi studiul al treisprezecelea continuă să sublinieze că „toţi trebuie să murim.” Ce s-a întâmplat cu „solia îngerului al treilea”? Pavel spune exact invers! „Nu vom muri toţi, dar când cea din urmă trâmbiţă va suna, vom fi toţi schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Cor. 15:51, 52; GNB, NEB). „Noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, ...Se va pogorî din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei... ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” [1 Tes. 4:15-17]. Aceasta este solia îngerului al treilea pe care a fost clădită Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea – solia despre curăţirea sanctuarului.

Şi aceia care cred solia preţuiesc ceea ce Pavel a spus că este „fericita noastră nădejde,” aşteptând arătarea slavei Mântuitorului nostru Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi” (Tit 2:11-14).

Solomon, dragul de el, n-a primit niciodată o veste aşa de bună a cărei împlinire să o aştepte.