Eclesiastul 11:1: „Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!” Astăzi spunem: „Bine faci, bine găseşti.”

Eclesiastul 11:2: „Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” Dă tuturor. De fapt, împrăştie-ţi dragostea, pentru că nu ştii ce nenorocire va veni sau cine va fi afectat de ea. (Când te simţi iubit, uneori o nenorocire poate fi mai uşor de suportat.)

Eclesiastul 11:3: „Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.” Un potop poate veni oricând şi un copac poate cădea în orice direcţie. Nenorocirile se pot întâmpla oricui, oricând.

Eclesiastul 11:4: „Cine se uită după vânt, nu va semăna şi cine se uită după nori, nu va secera.” Chiar şi vremea bună este imprevizibilă. Fii pregătit pentru orice.

Eclesiastul 11:5: „Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.” Nu ştim întotdeauna de ce permite Dumnezeu ca nenorocirile să se întâmple sau ca unii copii ai Săi să sufere de pe urma lor. (Dar ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele acelora care Îl iubesc. Rom. 8:28).

Eclesiastul 11:6: „Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.” Nu renunţa, continuă să lucrezi, şi lasă seminţele să cadă oriunde. Nu ştii niciodată ce va ieşi de acolo.

Eclesiastul 11:7: „Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.” Isus este lumina lumii – şi noi, de asemenea, dacă Îi permitem să lucreze în noi. Doar priveşte la El.

Eclesiastul 11:8: „Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.” Sensul principal al cuvântului tradus prin „deşertăciune” sau „fără sens” este adiere – un abur. Aminteşte-ţi modul în care Domnul te-a condus în trecut şi dacă treci printr-un necaz în prezent, reţine: „Şi acesta va trece.” Şi soarele va răsări din nou – atât peste cei drepţi, cât şi peste cei nedrepţi. (Şi dacă Domnul permite ca soarele să strălucească şi asupra celor nedrepţi, cu cât mai mult îţi va purta El de grijă ţie, copilul Său?)

 Eclesiastul 11:9: „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.” Aceia care sunteţi tineri, fiţi recunoscători pentru tinereţea voastră. Aveţi toată viaţa înainte. Şi dacă inima este recunoscătoare pentru ceea ce Dumnezeu ţi-a dat, poţi „umbla [în siguranţă] pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi.” Totuşi, aminteşte-ţi că Dumnezeu este cel care te eliberează. Atunci când Dumnezeu te aduce la judecată, aceasta înseamnă eliberare. Lucrarea de judecată din timpurile biblice însemna eliberarea celui acuzat (Ps. 76:8, 9; Jud. 2:16; 1 Sam. 24:15), şi Hristos, trecând judecata asupra noastră, i-a judecat pe toţi ca să fie neprihăniţi prin neprihănirea pe care El a trecut-o asupra noastră şi ne-a dăruit-o (prin cuvânt şi vieţuire) şi astfel ne-a eliberat pe toţi din păcat (Is. 45:23). Dacă alegem în mod conştient să renunţăm la darul pe care El ni l-a dat, atunci prin propriile noastre fapte de nelegiuire care decurg din această alegere ne condamnăm singuri şi nu mai este nevoie ca Dumnezeu să condamne pe cineva.

Observaţi care este lucrarea Judecătorului Divin: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat [fără ca Dumnezeu să îl condamne], pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele” (Ioan 3:17-19).

„Toată eliberarea este ’după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl’ [Gal. 1:4]. Voia lui Dumnezeu este sfinţirea noastră (1 Tes. 4:3). El doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului (1 Tim. 2:4). Şi El ’face toate după sfatul voii Sale’ (Efes. 1:11). ’Vreţi să predicaţi mântuirea universală?’ ar putea întreba cineva. Nu vrem să predicăm decât Cuvântul pe care ni-l transmite Dumnezeu – că ’harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat’ (Tit 2:11). Dumnezeu a realizat mântuirea pentru fiecare om, şi i-a dăruit-o; dar majoritatea o dispreţuiesc şi o resping. Judecata va scoate la iveală faptul că mântuirea deplină [binecuvântările spirituale, ca şi cele temporare] a fost dăruită fiecărui om şi că aceia care vor fi pierduţi renunţă în mod conştient la moştenirea lor” (E.J. Waggoner, Glad Tidings, pag. 13, 14; sublinieri din original).

Crucea este începutul judecăţii (Ioan 12:31, 32). Atunci când Isus ne spune să ne luăm crucea şi să Îl urmăm, aceasta înseamnă că El ne dăruieşte o viaţă de respingere a ispitelor naturii omeneşti păcătoase, căzute (cunoscută şi sub numele de „negare a eului”), predându-ne în întregime Lui şi spunând în inimile noastre: „nu voia mea, ci voia Ta să se facă” – experienţa lui Hristos în Ghetsemani. Luarea crucii lui Hristos are ca rezultat în viaţa credinciosului exprimarea dragostei agape a lui Dumnezeu în relaţiile lui cu ceilalţi, şi recunoştinţă plină de bucurie în inimă pentru ceea ce a făcut Dumnezeu. Atunci poţi spune că crezi în Isus.

Eclesiastul 11:10: „Goneşte orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.” Fii fericit datorită acestei eliberări şi neprihăniri pe care Dumnezeu ţi le-a dăruit, şi primeşte Cuvântul Său în experienţa ta prezentă, căci tinereţea ta va dispărea în curând ca un abur.

Ce înseamnă să îţi arunci pâinea pe ape? Aruncă-te într-o apreciere din inimă a Preţului pe care l-a plătit Dumnezeu pentru mântuirea ta pentru ca tu să poţi primi neprihănirea lui Dumnezeu, practic. Apoi lasă rezultatele în seama Lui. Ce mai aşteptăm?

P.S. Pentru aceia dintre noi care suntem mai bătrâni: suntem atât de bătrâni pe cât credem că suntem.