Rareori se întâmplă ca o serie de treisprezece studii de la Şcoala de Sabat să ofere atâta hrană spirituală ca studiul primei cărţi din Biblie, Geneza. Cu cât biserica mondială se apropie mai mult de cea de-a doua venire a lui Isus, cu atât mai preţioase sunt aceste studii esenţiale din Geneza:

(1) Adevărul despre creaţiune vis-a-vis de solia marii strigări care luminează pământul cu slavă (capitolele 1, 2). E. J. Waggoner a oferit un comentariu profund: „O contemplare inteligentă a creaţiunii lui Dumnezeu ne oferă o concepţie corectă asupra puterii Sale; căci puterea şi dumnezeirea Lui veşnice sunt înţelese prin lucrurile pe care le-a creat. ...Credinţa este cea care oferă biruinţa; aşadar, deoarece credinţa vine prin cunoaşterea puterii lui Dumnezeu, din cuvântul Său şi din lucrurile pe care le-a creat, câştigăm biruinţa, pentru a triumfa prin lucrarea mâinilor Sale. Astfel, sabatul, care este memorialul creaţiunii, reprezintă, atunci când este respectat aşa cum trebuie, o sursă pentru cea mai bună întărire a creştinului în luptă” (Hristos şi neprihănirea Sa, pag. 36, 37; ed. 1890). Noi ştiam de mult timp că solia din Apocalipsa 18 se referă la prezentarea „Sabatului mai deplin” de către poporul lui Dumnezeu (Experienţe şi viziuni, pag. 33, 85). Evident, aceasta este ceea ce Dumnezeu a intenţionat ca solia 1888 să realizeze pentru noi. (Un bonus pentru biserica de astăzi – această concepţie „mai deplină” despre Sabat va risipi şi confuzia larg răspândită despre Dumnezeire care ameninţă unitatea bisericii. Nu există decât veşti bune în faţa bisericii mondiale, când ne aplecăm astăzi asupra lucrurilor care ne despart).

(2) Avraam şi lecţia puternică despre noul legământ (cap. 12-22). Învăţăturile care strălucesc aşa de puternic în Geneza stau la temelia epistolelor lui Pavel către Romani şi Galateni. Dumnezeu i-a făcut şapte făgăduinţe magnifice lui Avraam şi nu i-a cerut să facă nicio făgăduinţă în schimb. Tot ce dorea Dumnezeu era ca Avraam să primească, să creadă acele făgăduinţe; Isus a spus că el „a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat” (Ioan 8:56). Aceasta înseamnă că a înţeles şi inima i-a fost mişcată de agape care a fost descoperită la crucea lui Hristos.

Problemele vechiului legământ i-au tulburat pe mulţi pentru că învăţăturile 1888 despre noul legământ nu au fost apreciate corect. Cărţile lui Waggoner – The Glad Tidings şi The Everlasting Covenant – au luat multe poveri de pe inimile acelora care le-au descoperit. 

(3)  Toată povestea vieţii lui Iacov a fost ca şi cum am fi ţinut o oglindă îndreptată către sufletele nostre – în el ne vedem pe noi înşine. Noi toţi am fost „Iacovi,” şi pregătirea pentru luminarea pământului cu slava ultimei solii va presupune metamorfozarea noastră în „Israeli.” Fiecare dintre noi are noaptea lui de luptă. Mulţi dintre noi am fost profund încurajaţi de studiul referitor la viaţa şi biruinţa lui Iacov. Povestirea stârneşte oricui un interes permanent şi din ce în ce mai mare. Ea a îmbogăţit studiul din acest trimestru.

(4) Povestea lui Iosif a fost o binecuvântare deosebită din partea cerului. El a fost în multe feluri un tip al lui Hristos. Din nou, ne-am regăsit în cei zece fraţi în atitudinea pe care au avut-o faţă de el; dar, din nou, povestea redă „biruinţa” pe care au obţinut-o aproape toţi, amintindu-ne că Dumnezeu tratează cu noi întotdeauna într-un mod pozitiv, că El ne poate salva (şi faptul că nu toţi cei zece au biruit este un avertisment puternic pentru noi!)

Solia 1888 ne încurajează să „trăim” în cartea Genezei. Evanghelia a fost la fel de deplină şi completă în vremea lui Avraam cum va fi întotdeauna, pentru că Pavel a spus că „Dumnezeu.... i-a vestit evanghelia lui Avraam” (Gal. 3:8; trad. engl). Şi atunci când Dumnezeu „vesteşte evanghelia” putem fi siguri că face o lucrare bună!

Aceste povestiri ajung în străfundul sufletelor noastre; învăţăm să ne rugăm aşa cum nu ne-am rugat niciodată. „Avansăm” la Psalmul 130: „Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! ....Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” Ca şi Iacov care s-a luptat în întuneric, aproape că cedăm! Şi apoi suntem şi mai smeriţi ca să înţelegem ceea ce urmează: „Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut” (vers. 1-4, KJV).

Uraţi bun venit nopţii lui Iacov! Ea se găseşte pe agenda tuturor acelora care vor rămâne credincioşi şi loiali până la capăt. Chiar dacă după aceea veţi  „şchiopăta” ca Iacov până când Domnul va veni şi vă va vindeca, nu există pace mai mare decât aceea pe care o veţi avea cu Dumnezeu şi cu toţi ceilalţi.