Geneza 2 este un capitol
imens pentru că sunt multe lucruri de spus. Cuprins
între mai multe concepte majore, se găseşte un
mărgăritar aşa de mic încât poate fi uşor trecut cu
vederea. În Geneza 1, cuvântul lui Dumnezeu creează
totul, arătând că (doar) cuvântul lui Dumnezeu are în
sine însuşi puterea de a crea acel lucru pe care îl
spune El atunci când îl spune. De la această idee
decurge marele concept din capitoul 2 – sabatul. Această
zi specială pe care Dumnezeu a pus-o deoparte este
memorialul creaţiunii – nu doar despre faptul că
Dumnezeu a creat ceva, ci despre faptul că cuvântul lui
Dumnezeu este aşa de puternic încât nu putem adăuga
nimic la el. Aşadar, Dumnezeu ne spune să ne odihnim. El
ne va da neprihănirea de care avem nevoie ca să trăim în
prezenţa Lui, aşa că nici măcar nu încercaţi să o
obţineţi singuri, pentru că este imposibil. Doar
odihniţi-vă. El creează neprihănirea pentru noi, şi
atunci când credem, o transformă în realitate în
experienţa noastră – o face să se dezvolte, ca să ne
exprimăm astfel, în ciuda tuturor obstacolelor, cu
excepţia refuzului nostru de a crede. Din acest motiv
ne-a dat El sabatul.
Următorul concept major
este cel referitor la crearea rasei omeneşti. Dumnezeu
(observaţi că a făcut acest lucru cu gura Sa) i-a
suflat lui Adam suflare de vieţi (în ebraică este
la plural). Aceasta înseamnă că El ne-a creat pe toţi
atunci când l-a creat pe Adam. Aşa cum două neamuri
erau în Rebeca atunci când s-a născut Iacov (Gen.
25:23), la fel întreaga lume se găsea în Adam
atunci când Dumnezeu ne-a creat.
Conceptul major final este
despre darul căsătoriei. Versetul 9: „Domnul Dumnezeu a
făcut să răsară din pământ....” Isaia ne oferă un
indiciu despre semnificaţia acestui verset în capitolul
40, versetele 6-8: „Un glas zice: ’Strigă!’ Şi eu am
răspuns: ’Ce să strig?’ ’Orice făptură este ca iarba şi
toată strălucirea ei ca floarea de pe câmp.”
Noi suntem ca iarba. Tot ce
avem este natura umană căzută care este sortită pieirii.
Nu există niciun motiv pentru care noi nu ne aflăm deja
la doi metri în pământ cu excepţia următorului: „Domnul
Dumnezeu a făcut să răsară din pământ....”
Cuvântul lui Dumnezeu are
în el puterea de a crea ceea ce spune. Dar în Matei
5:48? Este exact acelaşi cuvânt al lui Dumnezeu care a
fost rostit şi în Geneza 1:3: „Voi fiţi, deci,
desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este
desăvârşit.” Sau Ioan 8:11, când îi vorbea femeii prinse
în adulter: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti”? Avem noi
credinţa sutaşului care I-a spus lui Isus: Nu este
nevoie să intri în casa mea, „ci zi numai un cuvânt şi
robul meu va fi tămăduit” (Mat. 8:8)?
Chiar Puterea care face ca
firul de iarbă să răsară poate face ca firul de iarbă să
mute o greutate de mii de ori mai mare decât propria-i
greutate. Iată ce spune E.J. Waggoner, unul din solii
1888:
„Cine nu a văzut firavul
fir de iarbă sau de grâu crescând din pământ? N-aţi
trecut niciodată prin lanul de grâu observând firul
gingaş care străpunge solul în ciuda bulgărilor tari de
pământ? Nu aţi văzut o moviliţă de pământ şi, uitându-vă
cu atenţie, aţi constatat că era susţinută de o
minusculă mlădiţă, atât de fragilă încât n-ar fi putut
să-şi suporte propria greutate dacă ar fi fost mutată
din acea poziţie? Lăstarul în acel moment aproape că nu
avea nicio culoare şi nu era mai nimic altceva decât
apă, căci dacă l-ai fi strâns între degete, abia dacă ar
fi rămas mai mult decât o simplă umezeală pe mână. Şi
totuşi acest micuţ lăstar împingea, pentru a-şi
elibera calea, un bulgăr de pământ de zece mii de ori
mai greu decât propria greutate....
Poate omul de ştiinţă să
spună care este sursa puterii minunate prezentă în iarbă
sau în mica sămânţă ce străpunge coaja tare a sâmburelui
de piersică pentru a se elibera? .... Putem vedea
manifestarea puterii dar nu putem vedea puterea însăşi.
....Suntem mulţumiţi să credem că puterea nu este
altceva decât puterea cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul
lui Dumnezeu a spus la început: ’Să dea pământul
verdeaţă’ şi puterea acelui cuvânt face ca iarba să
răsară în ciuda tuturor bulgărilor de pământ. Nu este
nicio putere în iarbă, însă cel mai slab instrument este
folosit pentru a arăta omului puterea lui Dumnezeu. Din
aceasta orice om poate învăţa o lecţie – dacă vrea....
Aceasta ne dă siguranţa că
Dumnezeu, ’prin puterea care lucrează în noi, poate să
facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi’
(Efeseni 3:20). Pentru că aceeaşi putere care lucrează
în iarba de pe câmp lucrează şi în omul care îşi pune
încrederea în Domnul. ’Orice făptură este ca iarba’
(Isaia 40:6). Omul este la fel de slab şi fragil ca
iarba, neavând nicio putere în el însuşi. Totuşi el
poate face orice prin Hristos, care îl întăreşte” (Evanghelia
în Creaţiune, pag. 36, 37).
Acest lucru este la fel de
adevărat în căsnicie ca în tot ceea ce „a unit
Dumnezeu.” Adevăratul secret al fericirii se găseşte în
Ioan 6:29: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este
aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis
El.” Şi atunci când credem, El transformă lucrarea Lui
în realitate în experienţa noastră.
Acest lucru este de
asemenea adevărat atunci când ne referim la pomul
cunoaşterii binelui şi răului: „Cum aş putea să fac eu
un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?” (Gen. 39:9).
Să fim ca iarba. Să fim aşa
cum a spus Domnul.
