1.
Nu vă lăsaţi încurcaţi de întrebări
de genul dacă Geneza este istoria autentică a
pământului, un anumit tip de alegorie sau un mit
simbolic. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a citat
din Geneza ca şi cum ea este o istorie autentică;
chestiunea fundamentală în toate dialogurile despre
„evoluţie/creaţie” este identitatea lui Isus
Hristos. Este El ceea ce spune Biblia că este?
Întipăriţi-vă în minte şi în inimă pentru toată
viaţa şi pentru toată veşnicia: El a spus
adevărul în legătură cu Geneza. Ea conţine
adevărul istoric despre începuturile istoriei
pământului.
2.
Atunci când punem în balanţă
evoluţionismul/creaţionismul, nu începem cu Geneza;
începem cu Hristos. Noi credem că El este
Mântuitorul lumii (Ioan 4:42), Fiul divin al lui
Dumnezeu (1:1-14), Mesia al lumii (1:41), singura
„fericită... nădejde” pe care o avem (Tit 2:13).
3.
Argumentele filozofice pot continua
la nesfârşit, fără să ajungă nicăieri. Pavel a
încercat să răspundă filozofiei cu filozofie atunci
când le-a predicat atenienilor, dar rezultatele au
constat doar în câteva convertiri (Fapte 17:15:34).
El învăţase această lecţie, pentru că după aceea,
când a ajuns în Corint, nu avea de gând să ştie
între ei „altceva decât pe Isus Hristos şi pe El
răstignit” (1 Cor. 2:2). Istoria lumii a ajuns în
marea Zi antitipică a Ispăşirii aşa că este prea
târziu să ne lăsăm purtaţi de argumente similare
bazate pe aşa-zisa ştiinţă a arheologiei,
paleontologiei, etc. Argumentele sunt interesante şi
oamenii de ştiinţă formulează unele concluzii
formidabile, dar haideţi să ne concentrăm asupra
evangheliei.
4.
În încercarea de a afla cine este
Dumnezeul-Creator din Geneza 1, avem parte de
confuzie până descoperim 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este
dragoste [agape].” Pentru a-Şi valida
existenţa şi caracterul, el a implantat în fiecare
fiinţă umană ceea ce Geneza 3:15 descrie a fi
„vrăjmăşie.... între [Satana]” şi oamenii ale căror
inimi cred în acea dragoste divină, care reprezintă
o dorinţă universală după adevăr şi neprihănire.
Vrăjmăşia profundă este „între sămânţa [lui Satana]
şi sămânţa [femeii]” (omenirea). Toate inimile
omeneşti din întreaga lume, rele şi crude aşa cum
pot fi oamenii, tânjesc după dragoste (Chiar şi
adepţii jihadului? Aveţi grjiă – credeţi ceea ce
spune evanghelia!). În studiile din acest trimestru
vom săpa până la începuturile descoperirii acelei
dragoste faţă de lume.
5.
Vom da de urma descoperirii acelei
dragoste a lui Dumnezeu în cea mai mare catastrofă
care a lovit vreodată această planetă – potopul lui
Noe. Învăţând secretul dragostei lui Dumnezeu
descoperită chiar şi atunci, vom înţelege dragostea
Lui descoperită în grozăviile istoriei actuale care
sunt o repetare a istoriei din vremea lui Noe (Mat.
24:37-39).
6.
Vom da de urma aceleiaşi dragoste
divine absolute în distrugerea Sodomei şi Gomorei –
un alt studiu despre semnificaţiile istoriei actuale
a lumii, şi unde este Dumnezeu.
7.
Interesul nostru suprem va fi în
descoperirea noului legământ aşa cum i l-a
„predicat” Dumnezeu direct lui Avraam. Vom trece pe
lângă ceea ce pentru mulţi este povestea încurcată a
legămintelor din cea de-a doua carte a
Bibliei – Exodul. Muntele Sinai nu trebuie să ne
încurce în legătură cu legământul lui
Dumnezeu; vom bea din apa curată a vieţii aşa
cum curge din izvorul Genezei, a cărei istorie sacră
ne va captiva inimile.
8.
Cea mai binecuvântată poveste de
dragoste din istoria bărbatului şi a femeii
descoperindu-se unul pe celălalt este cea dintre
Isaac şi Rebeca. Aceasta ne aşteaptă.
9.
O temă valoroasă în acest trimestru
va fi povestea lui Iacov şi cum a fost numele lui
schimbat în Israel; aici vom afla fiecare adevărata
poveste a istoriei noastre personale. Niciunul
dintre noi nu s-a „născut” „Israel” la fel cum nici
Iacov nu s-a născut Israel; în acest trimestru ne
vom descoperi pe noi înşine!
10.
Şi nicio povestire din Biblie nu este
mai emoţionantă decât cea a lui Iosif („din groapă
la palat”); câteva studii sunt dedicate acestei
povestiri. Dar nu este atât de mult povestea lui
cât este povestea lui Isus; aici Îl vom întâlni pe
Isus descoperit în el.
11.
Aceste studii nu sunt treisprezece
povestiri plictisitoare; sunt povestiri care sunt
extrem de interesante. Şi în timp ce le vom studia
vom descoperi minunea care se petrece în propriile
noastre inimi omeneşti – minunea împăcării inimilor
(„ispăşire”) cu Dumnezeu. Îl vom vedea descoperit în
aceste povestiri, şi a-L vedea pe El înseamnă a ne
împăca cu El.
12.
Aceasta, la rândul ei, este lucrarea
Marelui nostru Preot în slujba Lui actuală de
curăţire a sanctuarului ceresc, în cadrul pregătirii
unui popor pentru luarea la cer la cea de-a doua
venire a lui Hristos.
13.
În această lumină, vom recunoaşte în
studiul cărţii Genezei pregătit de Conferinţa
Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea pentru
acest trimestru o împlinire a făgăduinţei lui
Dumnezeu de a ni-l trimite pe „prorocul Ilie,
înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi
înfricoşată,” care „va întoarce” inimile (Mal. 4:5,
6).