Studiul 1

Începuturi şi apartenenţe

 30 sept - 6 oct 2006

   

 

Temeliile

 

 Robert J. Wieland

 

Bun venit la o nouă serie de studii biblice pentru trei luni în cadrul Şcolii de Sabat, de data aceasta din cartea Genezei. 

Conform apostolului Domnului, Pavel, Geneza este „evanghelia [vestea bună a] Bibliei”: „Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit [predicat; n.tr.] mai dinainte lui Avraam această veste bună: ’Toate neamurile vor fi binecuvântate în tine’” (Gal. 3:8). Geneza este pentru Vechiul Testament ceea ce este Romani pentru Noul!

Personajul principal, bineînţeles, este Avraam; aşadar această abordare a lui Pavel ne ajută să înţelegem că subiectul cheie pe care ar trebui să-l studiem în următoarele treisprezece săptămâni este evanghelia – cea curată, adevărată, pe care Însuşi Dumnezeu i-a „vestit-o” [engl: predicat-o; n.tr.] lui Avraam. Va fi captivant! Nu v-aţi dorit mereu să Îl auziţi pe Dumnezeu „predicând”? Am auzit evanghelia predicată de atâţia slujitori ai lui Dumnezeu de-a lungul veacurilor, încât să o auzim „predicată” chiar de pe buzele Lui va fi ca o gură de aer proaspăt.

În timp ce ne începem călătoria de studiu prin cartea Genezei, este nevoie să observăm câteva adevăruri utile: 

1. Nu vă lăsaţi încurcaţi de întrebări de genul dacă Geneza este istoria autentică a pământului, un anumit tip de alegorie sau un mit simbolic. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a citat din Geneza ca şi cum ea este o istorie autentică; chestiunea fundamentală în toate dialogurile despre „evoluţie/creaţie” este identitatea lui Isus Hristos. Este El ceea ce spune Biblia că este? Întipăriţi-vă în minte şi în inimă pentru toată viaţa şi pentru toată veşnicia: El a spus adevărul în legătură cu Geneza. Ea conţine adevărul istoric despre începuturile istoriei pământului.

2. Atunci când punem în balanţă evoluţionismul/creaţionismul, nu începem cu Geneza; începem cu Hristos. Noi credem că El este Mântuitorul lumii (Ioan 4:42), Fiul divin al lui Dumnezeu (1:1-14), Mesia al lumii (1:41), singura „fericită... nădejde” pe care o avem (Tit 2:13).

3. Argumentele filozofice pot continua la nesfârşit, fără să ajungă nicăieri. Pavel a încercat să răspundă filozofiei cu filozofie atunci când le-a predicat atenienilor, dar rezultatele au constat doar în câteva convertiri (Fapte 17:15:34). El învăţase această lecţie, pentru că după aceea, când a ajuns în Corint, nu avea de gând să ştie între ei „altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit” (1 Cor. 2:2). Istoria lumii a ajuns în marea Zi antitipică a Ispăşirii aşa că este prea târziu să ne lăsăm purtaţi de argumente similare bazate pe aşa-zisa ştiinţă a arheologiei, paleontologiei, etc. Argumentele sunt interesante şi oamenii de ştiinţă formulează unele concluzii formidabile, dar haideţi să ne concentrăm asupra evangheliei.

4. În încercarea de a afla cine este Dumnezeul-Creator din Geneza 1, avem parte de confuzie până descoperim 1 Ioan 4:8: „Dumnezeu este dragoste [agape].” Pentru a-Şi valida existenţa şi caracterul, el a implantat în fiecare fiinţă umană ceea ce Geneza 3:15 descrie a fi „vrăjmăşie.... între [Satana]” şi oamenii ale căror inimi cred în acea dragoste divină, care reprezintă o dorinţă universală după adevăr şi neprihănire. Vrăjmăşia profundă este „între sămânţa [lui Satana] şi sămânţa [femeii]” (omenirea). Toate inimile omeneşti din întreaga lume, rele şi crude aşa cum pot fi oamenii, tânjesc după dragoste (Chiar şi adepţii jihadului? Aveţi grjiă – credeţi ceea ce spune evanghelia!). În studiile din acest trimestru vom săpa până la începuturile descoperirii acelei dragoste faţă de lume.

5. Vom da de urma descoperirii acelei dragoste a lui Dumnezeu în cea mai mare catastrofă care a lovit vreodată această planetă – potopul lui Noe. Învăţând secretul dragostei lui Dumnezeu descoperită chiar şi atunci, vom înţelege dragostea Lui descoperită în grozăviile istoriei actuale care sunt o repetare a istoriei din vremea lui Noe (Mat. 24:37-39).

6. Vom da de urma aceleiaşi dragoste divine absolute în distrugerea Sodomei şi Gomorei – un alt studiu despre semnificaţiile istoriei actuale a lumii, şi unde este Dumnezeu.

7. Interesul nostru suprem va fi în descoperirea noului legământ aşa cum i l-a „predicat” Dumnezeu direct lui Avraam. Vom trece pe lângă ceea ce pentru mulţi este povestea încurcată a legămintelor din cea de-a doua carte a Bibliei – Exodul. Muntele Sinai nu trebuie să ne încurce în legătură cu legământul lui Dumnezeu; vom bea din apa curată a vieţii aşa cum curge din izvorul Genezei, a cărei istorie sacră ne va captiva inimile.

8. Cea mai binecuvântată poveste de dragoste din istoria bărbatului şi a femeii descoperindu-se unul pe celălalt este cea dintre Isaac şi Rebeca. Aceasta ne aşteaptă.

9. O temă valoroasă în acest trimestru va fi povestea lui Iacov şi cum a fost numele lui schimbat în Israel; aici vom afla fiecare adevărata poveste a istoriei noastre personale. Niciunul dintre noi nu s-a „născut” „Israel” la fel cum nici Iacov nu s-a născut Israel; în acest trimestru ne vom descoperi pe noi înşine!

10. Şi nicio povestire din Biblie nu este mai emoţionantă decât cea a lui Iosif („din groapă la palat”); câteva studii sunt dedicate acestei povestiri. Dar nu este atât de mult povestea lui cât este povestea lui Isus; aici Îl vom întâlni pe Isus descoperit în el.

11. Aceste studii nu sunt treisprezece povestiri plictisitoare; sunt povestiri care sunt extrem de interesante. Şi în timp ce le vom studia vom descoperi minunea care se petrece în propriile noastre inimi omeneşti – minunea împăcării inimilor („ispăşire”) cu Dumnezeu. Îl vom vedea descoperit în aceste povestiri, şi a-L vedea pe El înseamnă a ne împăca cu El.

12. Aceasta, la rândul ei, este lucrarea Marelui nostru Preot în slujba Lui actuală de curăţire a sanctuarului ceresc, în cadrul pregătirii unui popor pentru luarea la cer la cea de-a doua venire a lui Hristos.

13. În această lumină, vom recunoaşte în studiul cărţii Genezei pregătit de Conferinţa Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea pentru acest trimestru o împlinire a făgăduinţei lui Dumnezeu de a ni-l trimite pe „prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată,” care „va întoarce” inimile (Mal. 4:5, 6).

 

(Notă: O serie de CD-uri cu tema acestor studii înregistrate de acest autor este pusă la dispoziţie la biroul 1888 Message Study Committee: 269-473-1888)

back    |   home