Daniel nouă este un capitol important pentru adventiştii de ziua a şaptea. Aici găsim referiri clare la data începutului profeţiei care ne deosebeşte ca mişcare profetică şi ne diferenţiază de celelalte denominaţiuni din punct de vedere teologic. Lanţul referirilor începe, practic, în capitolul opt: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!” (Dan. 8:14); „Înţelegerea corectă a slujbei din sanctuarul ceresc este temelia credinţei noastre” (Lett 208, 1906; Evangelism, pag. 221).

Un aspect important al acestei „înţelegeri corecte” depinde de înţelegerea timpului profeţiei celor 2300 de zile. Dar cunoaşterea timpului profeţiei nu ne foloseşte la nimic dacă nu cunoaştem când începe ea. Putem obţine un indiciu cu privire la începutul acestei profeţii dacă studiem cu atenţie Daniel, capitolul opt. Ea începe în vremea „berbecului” (vers. 3), care reprezintă împărăţia Medo-Persană (vers. 20). Dar nu putem stabili începutul exact fără un studiu al capitolului nouă din Daniel.

În capitolul opt, Daniel foloseşte de câteva ori termenul „vedenie.” Observaţi versetele 1, 2, 13, 15, 16, 17, 26 şi 27. Totuşi, citind cu atenţie acest capitol, putem începe să înţelegem că Daniel nu foloseşte întotdeauna cuvântul „vedenie” pentru a se referi la acelaşi lucru. Uneori se referă la întreaga vedenie din capitolul opt, alteori se referă doar la partea celor 2300 de zile. O cercetare a Epistolei către Evrei descoperă faptul că există practic două cuvinte ebraice traduse prin cuvântul englezesc „vision” [vedenie; n.tr.]: chazown şi mareh. Atunci când Daniel se referă la conţinutul întregului capitol, foloseşte termenul „chazown” (vezi versetele 1, 2, 13, 15, 17), dar când se referă la partea celor 2300 de zile foloseşte termenul „mareh” (vezi vers. 16, 27, şi prima referire din 26).

Acum observaţi ce a spus Daniel că nu înţelege: „Eram uimit de vedenia [mareh] aceasta şi nimeni nu ştia” (Dan. 8:27). Dar ce anume trebuia să-i explice în mod special Gabriel lui Daniel atunci când a fost trimis la el? Versetul 16 spune: „Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului Ulai, care a strigat şi a zis: ’Gavrile, tâlcuieşte-i vedenia [mareh] aceasta’” (8:16). Daniel a înţeles vedenia, dar nu a înţeles vedenia. Adică a înţeles chazown. Înţelesese acea parte a istoriei descrisă în visul lui Nebucadneţar. Dar nu a înţeles mareh – acea parte pe care Gabriel fusese trimis să i-o explice.

Deoarece Gabriel este un înger credincios, şi ştia că încă nu-i explicase lui Daniel ceea ce fusese trimis în mod special ca să-i explice, s-a întors în timp ce Daniel era tulburat cu privire la profeţie, aşa cum este descris în capitolul nouă. Observaţi ce spune el când vine la Daniel, în capitolul 22: „’Daniele, am venit acum să-ţi luminez mintea. Când ai început tu să te rogi, a ieşit cuvântul şi eu vin să ţi-l vestesc; căci tu eşti preaiubit şi scump. Ia aminte, deci, la cuvântul acesta şi înţelege vedenia!’” (Dan. 9:22-23).

La care vedenie se referă? La chazown sau mareh? Care „vedenie” i se spusese lui Gabriel să-l ajute pe Daniel să o înţeleagă în capitolul opt? Care „vedenie” spusese Daniel că nu o înţelege? Mareh. Astfel cuvântul pe care Gabriel îl foloseşte în capitolul nouă este mareh. El a venit pentru a explica mareh. Astfel vedem clar că versetele 24 până la 27 din Daniel capitolul nouă conţin explicaţia profeţiei celor 2300 de zile din Daniel capitolul opt.

După ce explică faptul că primele şaptezeci de săptămâni sunt hotărâte [ebr: chathak – a tăia] din cele 2300 de zile ca aparţinând iudeilor, Gabriel oferă cheia necesară pentru înţelegerea celei mai lungi profeţii din Biblie – punctul de început: „Să ştii, deci şi să înţelegi, că de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului, până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou şi anume în vremuri de strâmtorare” (Dan. 9:25).

Porunca de zidire a templului şi a cetăţii (Ierusalim) este înregistrată în cartea lui Ezra: iudeii au construit cetatea „după porunca Dumnezeului lui Israel şi după porunca lui Cir, lui Dariu şi lui Artaxerxe, împăratul perşilor” (6:14). Au fost patru porunci de zidire a cetăţii, dar calea nu a fost pe deplin deschisă pentru ca lucrarea să fie încheiată, conform voii lui Dumnezeu, până la cea de-a patra poruncă, dată de Artaxerxe, împăratul perşilor. Porunca lui este înregistrată în Ezra, capitolul şapte. A fost dată în cel de-al şaptelea an al domniei sale (7:7).

Cartea Daniel şi Apocalipsa, de Uriah Smith, pagina 208, conţine următoarea notă de subsol: „Anii domniei lui Artaxerxe sunt datele istorice cel mai uşor de stabilit. Canonul lui Ptolomeu, cu lista lui de împăraţi şi observaţii astronomice, Olimpiadele greceşti şi referirile din istoria greacă la evenimentele din lumea persană – toate acestea contribuie la plasarea fără urmă de îndoială a celui de-al şaptelea an al lui Artaxerxes în anul 457 î.Hr.”

Începând cu anul 457 î.Hr., toate profeţiile din Daniel capitolul nouă îşi găsesc locul. Mesia apare la timp. El este „stârpit” chiar la timp, în mijlocul celei de-a şaizeci şi noua săptămâni. Legământul este cofirmat de „sămânţa lui Avraam” timp de o săptămână, exact conform profeţiei. Şi sfârşitul jertfelor este arătat prin sfâşierea perdelei templului de sus până jos de către o mână nevăzută, chiar la timp!

Unii au încercat să schimbe interpretarea profeţiilor din Daniel opt şi nouă pentru a desfiinţa anumite puncte de credinţă ale adventiştilor de ziua a şaptea. Totuşi, o analiză atentă a acestor capitole descoperă cât de multe aspecte sunt afectate de alterarea acestei profeţii. Crucea lui Hristos apare chiar în mijlocul acestei profeţii. De aceea, schimbarea interpretării cu scopul de a desfiinţa 1844 desfiinţează mult mai mult decât temelia unei denominaţiuni. Ea neagă crucea lui Hristos şi desfiinţează însuşi creştinismul.

Trebuie să continuăm să credem, aşa cum au crezut şi au vestit solii 1888, că ceva foarte special a început în 1844. Atunci Hristos a început o lucrare foarte specială pentru poporul Lui. Ascultaţi ce a spus unul dintre soli, A.T. Jones:

„Există o deosebire între iertarea păcatelor şi ştergerea păcatelor. Există o diferenţă între evanghelia prezentată pentru iertarea păcatelor şi prezentarea ei pentru ştergerea păcatelor. Astăzi, ca întotdeauna, există suficiente provizii pentru iertarea păcatului. În generaţia noastră vine o provizie pentru ştergerea păcatului. Iar ştergerea păcatului va pregăti calea pentru venirea Domnului; şi ştergerea păcatelor este lucrarea Marelui nostru Preot în Sfânta Sfintelor din sanctuarul ceresc; şi contează dacă poporul lui Dumnezeu de astăzi, în lucrarea, solia şi experienţa lui, recunoaşte sau.… experimentează această schimbare.… Acest lucru ar trebui adus în solia îngerului al treilea; căci împreună cu el va veni cea mai clară descoperire a lucrării evangheliei pentru timpul nostru, ştergerea păcatelor în această generaţie şi pregătirea căii pentru revenirea Domnului” (General Conference Bulletin, 1903, pag.53, 54; Solia 1888 – o introducere, pag. 162).

Este evident scopul lui Satana de a distruge conceptul curăţirii sanctuarului şi astfel să întârzie cât de mult posibil (la nesfârşit, dacă se va putea) venirea lui Hristos. Fie ca scopul Domnului să se realizeze.