Galateni 5:22, 23 spune: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Citind aceste versete, suntem duşi înapoi, pe muntele Sinai, la prietenul lui Dumnezeu, Moise, despre care este scris: „În Israel nu s-a mai ridicat proroc ca Moise pe care Domnul să-l fi cunoscut faţă în faţă” (Deut. 34:10). Israel avusese o serie de zile negre, după care  Dumnezeu i-a numit „un popor încăpăţânat,” şi i-a spus lui Moise că îi va nimici şi o va lua de la capăt cu el. Moise, cunoscându-L pe Dumnezeu, L-a „rugat,” iar El S-a îndurat. Israel trebuia să călătorească spre Canaan, dar Moise dorea garanţia prezenţei lui Dumnezeu cu ei. El I-a cerut lui Dumnezeu să îi arate slava Sa. Dumnezeu a spus: Voi lăsa ca toată bunătatea Mea să treacă pe dinaintea ta.... milă.... îndurare. Mai târziu, pe munte, Domnul a coborât pe nor şi a declarat numele Domnului: „....plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie” (Ex. 34:6). Biserica este templul lui Dumnezeu (Efes. 2:21, 22). Aşa cum slava Sa a umplut templul de la Ierusalim, la fel, astăzi, Isus Hristos, care este slava lui Dumnezeu, doreşte ca biserica să fie umplută de Duhul Său.

În timp ce citim Galateni 5:22, 23 şi înţelegem că aceasta este o chemare ca slava/caracterul lui Hristos să fie descoperit în noi, suntem copleşiţi şi ne întrebăm cum se va putea realiza acest lucru. Răspunsul se găseşte în Galateni 5:16 [engl.; n.tr]: „Zic dar: umblaţi în Duhul şi nu veţi împlini poftele firii pământeşti.” Aşadar, ce înseamnă să „[umbli] în Duhul”? Umblarea în firea pământească produce faptele firii pământeşti amintite în versetele 19-21, dar în contrast cu aceasta există umblarea în Duhul, care produce roadele Duhului. Aşadar, cum umblăm „în Duhul”?

Ioan 14:16, 17, 26 spune: „Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi El vă va da un alt mângâietor.... Duhul adevărului.” El „vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 15:26: „Când va veni mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului.... El va mărturisi despre Mine.” În final, Ioan 16:13 spune: „Când va veni mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Duhul Sfânt ne aduce adevărul – adevărul despre Isus Hristos, care a venit pentru a-L descoperi pe Tatăl. Astfel, Duhul Sfânt, în primul rând, descoperă adevărul despre Tatăl – că El este Prietenul nostru în aceeaşi măsură ca şi Isus.

Revenind la Galateni pentru a înţelege cum să umblăm în Duhul, citim o parte din context. Galateni 5:7 spune: Voi alergaţi bine: cine v-a tăiat calea ca să n-ascultaţi de adevăr?” Galateni 3:1 [engl.; n.tr]: „ O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat pe voi ca să n-ascultaţi de adevăr, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit clar Isus Hristos ca răstignit?” Pavel se referă la răspunsul inimii faţă de cruce în termenii ascultării de adevăr. Există un singur adevăr şi acela este adevărul evangheliei. Pavel continuă în Galateni 3:2, referindu-se la adevărul despre Dumnezeu Tatăl: „Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?” Întrebarea este: Ce vrea să spună Pavel prin expresia „auzirea credinţei”? La prima vedere se pare că intenţia lui Pavel este de a alătura un tip de activitate umană (fapte) cu altul (auzirea-credinţa). Dar dacă, pe de altă parte, intenţia lui Pavel a fost de a alătura activitatea umană cu activitatea lui Dumnezeu, aşa cum este descoperit în vestirea soliei evangheliei. Care este legătura?

Acest contrast este mai clar în Galateni 3:5: „Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?” Acest verset se referă la acţiunea lui Dumnezeu şi cum este ea realizată. Dumnezeu face minuni „prin auzirea credinţei.” Această expresie „auzirea credinţei” este cel mai bine înţeleasă ca denumire a auzirii şi crederii evangheliei, a cărei vestire are putere şi astfel devine instrumentul prin care Dumnezeu ne dă Duhul şi transformă vieţile noastre făcându-ne roditori. Galateni 3:5 ar putea fi tradus în felul următor: „Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi – face acest lucru prin faptele Legii sau prin vestirea evangheliei credinţei – credinţa lui Isus Hristos?”

Există putere în jertfa Fiului lui Dumnezeu!

Cum umblăm în Duhul? Doar înţelegând şi fiind impresionaţi personal de adevărul despre dragostea jertfitoare de sine (agape) a lui Dumnezeu. Nu există solie despre dragostea lui Hristos care să mişte inima aşa cum o face solia foarte preţioasă pe care „Domnul, în marea Sa îndurare” ne-a trimis-o în 1888. Ellen White spune că această dragoste răscumpărătoare este taina la care îngerii doresc să privească (Hristos, Lumina lumii, pag. 19). Să o privim şi noi îndelung şi să fim transformaţi de ea. Aceasta este rugăciunea mea.