Trecând în revistă
conceptele despre botezul cu Duhul Sfânt, studiul de
miercuri subliniază o idee foarte importantă. Dumnezeu
nu este inconsecvent cu Sine Însuşi. Duhul Sfânt nu Îl
va contrazice pe Fiul în lucrarea pe care o face. Isus
spune în Ioan 6:28 şi 29 că lucrarea lui Dumnezeu
este de a crede. Şi în Galateni 5:5 şi 6, Pavel
ne spune că credinţa lucrează prin
agape. Astfel, deoarece glasul lui Dumnezeu are în
el însuşi puterea de a face ceea ce spune (Gen. 1:3),
putem aştepta şi ne putem baza (doar) pe Cuvântul lui
Dumnezeu pentru a împlini în noi, care nu suntem nimic
fără El, ceea ce spune El (Rom. 4:17, Evr. 11:3),
rezultatul constând în împlinirea cu adevărat a faptelor
lui Dumnezeu şi locuirea neprihănirii Lui în noi. Acesta
este botezul cu Duhul Sfânt, locuirea în inimă a puterii
lui Dumnezeu care îi oferă creştinului experienţa
naşterii din nou. (Notă: Atenţie la modul în care vă
referiţi la naşterea din nou, având în vedere ceea ce se
spune în 1 Ioan 3:9 cu privire la ea. Acelaşi lucru se
poate spune şi despre pretenţia de fi fost botezat cu
Duhul Sfânt sau de a avea prezenţa lui Dumnezeu în
inimă.)
Cuvântul lui Dumnezeu este
cel care împlineşte lucrarea Lui în noi. În Galateni 3
Pavel le spune galatenilor că şi-au schimbat modul de
gândire. Ei începuseră să se bizuiască pe „propriile lor
merite,” încercând să împlinească faptele lui Dumnezeu
prin propria lor iniţiativă. Noi facem acelaşi
lucru astăzi. De fapt, aşa ceva se cheamă Laodicea
(Apoc. 3). Ea este fabrica unui popor care se mulţumeşte
cu propriile realizări, asumându-şi creditul pentru
realizările din trecut, ca şi cum ar fi ale lor
şi lăsându-L în ţărână pe Dumnezeu în timp ce încearcă
să realizeze şi mai mult prin propriile puteri. Şi, la
fel ca Petru, privim înapoi la barcă de parcă am vrea să
spunem: „Vezi ce fac eu?” – în timp ce începem să
ne scufundăm în adâncimea neprihănirii proprii. Acesta
este probabil cel mai mare pericol care ne pândeşte ca
biserică.
Doar
Cuvântul lui Dumnezeu este cel care împlineşte
lucrarea Lui în noi. Noi avem nevoie de el pentru a ne
aminti constant ce am fi fără Dumnezeu. Aducerea
aminte are loc la fiecare pas. Doar priviţi ziarele –
pline de veşti proaste. La ştiri vedem ceea ce am fi
făcut fiecare dintre noi dacă nu ar fi fost Cuvântul lui
Dumnezeu care să ne ţină aşa cum ţine lumile suspendate
în spaţiu. Da, Dumnezeu ne va ţine cu Cuvântul
Lui aşa cum ţine întregul univers unit – cu o mână care
nu ne va da drumul niciodată. Să ne aducem mereu aminte
de acest lucru.
„Gândiţi-vă la Avraam: ’El
a crezut, şi aceasta i s-a creditat [NIV] ca
neprihănire” (Rom. 4:3; Iacov 2:23). Ce a crezut el? A
crezut Cuvântul. A crezut Cuvântul lui Dumnezeu –
şi pentru că a invocat făgăduinţa lui Dumnezeu de a-l
face creştinul care trebuia să fie pentru a
moşteni noul pământ – ceva ce el nu mai fusese înainte –
a putut înainta zi de zi cu o încredere deplină că ziua
respectivă urma să fie cea mai bună zi., deoarece
Dumnezeu îi controla viaţa. Dar voi? Îi veţi permite lui
Dumnezeu să facă acest lucru pentru voi? Credeţi
Cuvântul Lui. Credeţi că doar Cuvântul lui
Dumnezeu poate face ceea ce spune. Aşteptaţi-vă
ca numai Cuvântul lui Dumnezeu să facă ceea ce
spune. Şi depindeţi doar de Cuvântul lui Dumnezeu
pentru a face ceea ce spune – în voi! Astăzi! Chiar
acum! Şi noi putem face acest lucru, deoarece
Galateni 3:8 ne aminteşte că Dumnezeu i-a spus lui
Avraam că toate neamurile vor fi binecuvântate
prin el – şi când Dumnezeu creditează ceva, deoarece
Cuvântul Lui este la lucru, şi Cuvântul are putere în el
însuşi de a crea ceea ce spune – voi
sunteţi binecuvântaţi astăzi pentru că faceţi parte din
„toate neamurile.”
„Faptele legii” constituie
doar încercarea omului de a împlini „lucrarea” lui
Dumnezeu în modul şi prin puterea lui proprie –
experienţa vechiului legământ: „Vom face tot ce
spui.” În realitate noi avem nevoie să cădem pe genunchi
şi să invocăm făgăduinţa pe care ne-a făcut-o Dumnezeu,
la fel ca Avraam. Avem nevoie să-I spunem lui Dumnezeu
cam aşa: „Nu ştiu cum mă vei face creştin, pentru că,
din punctul meu de vedere, şi ţinând cont de ceea ce-Ţi
doreşti tu ca eu să fac, este imposibil. Dar ai promis
că o vei face. Şi invoc făgăduinţa Ta şi contez pe
Cuvântul Tău. Acum voi merge mai departe ca şi cum Tu ai
împlinit, împlineşti şi vei împlini făgăduinţa pe care
mi-ai făcut-o. Îţi mulţumesc pentru putere.” Aceasta
este rugăciunea credinţei.
Pavel nu a avut un cuvânt
pentru legalism, aşa că a folosit expresia „faptele
legii,” în sensul de păzire a literei legii, fără
a avea spiritul ei. Dar a crede, a aştepta şi a
depinde de Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă
respectarea Spiritului legii, căci acesta este botezul
cu Duhul Sfânt, care, apropo, păzeşte atât litera, cât
şi spiritul legii, lucru pe care doar Dumnezeu îl
poate face. Permiteţi-I să facă acest lucru. Aşa cum se
spune în Galateni 3:5: „El.... vă dă Duhul.” Haideţi,
lăsaţi-L să facă acest lucru. Cel neprihănit va trăi
prin credinţă. Voi aţi fost îndreptăţiţi (făcuţi
drepţi sau neprihăniţi; vezi Romani 5), şi acest lucru
se va adeveri în experienţa voastră dacă credeţi
făgăduinţa lui Dumnezeu – Cuvântul Lui.
În Galateni 3:1 şi 2 Pavel
ne spune cum să primim Duhul Sfânt: „O, galateni
nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi [ca să nu păziţi
adevărul – KJV; n.tr.], înaintea ochilor cărora a fost
zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc
să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi
Duhul, ori prin auzirea credinţei?”
Să-i permitem lui A.T.
Jones, unul dintre solii 1888, să încheie:
„Din nou a vorbit:
’Dumnezeu a zis: «Să fie nişte luminători pe
întinderea cerului....» Şi aşa a fost.’
Din nou a vorbit: ’Dumnezeu
a zis: «Să dea pământul vieţuitoare....» Şi
aşa a fost.’
Astfel, prin ’Cuvântul Domnului’ au fost create
toate lucrurile. El a zis doar Cuvântul şi aşa a fost:
Cuvântul rostit – el a produs acel
lucru.
Astfel a fost la creaţiune.
Şi tot astfel a fost în răscumpărare. El a vindecat pe
cel bolnav, a scos demoni, a liniştit furtuna, a curăţit
pe lepros, a înviat pe cel mort, a iertat păcatele,
toate prin Cuvântul Său. În toate acestea, de
asemenea, ’El a zis şi aşa a fost.’
Şi astfel, El este acelaşi
ieri şi azi şi în veci. Totdeauna El este Creatorul. Şi
întotdeauna El face toate lucrurile numai prin
Cuvântul Său. Şi întotdeauna El poate face
toate lucrurile prin Cuvântul Său; deoarece
caracteristica esenţială a Cuvântului lui Dumnezeu
este că acesta deţine puterea divină prin care
împlineşte lucrul spus.
Iată de ce credinţa
înseamnă a şti că în Cuvântullui Dumnezeu este
această putere, a te aştepta ca acest Cuvânt să
împlinească ceea ce spune, şi a depinde doar de
acest Cuvânt ca să facă ceea ce spune.... Cultivaţi voi
credinţa?” (Lecţii despre credinţă, pag. 16).
