Săptămâna trecută am descoperit că Duhul Sfânt este membru al Trioului Divin al Dumnezeirii. El posedă o personalitate la fel de reală ca a lui Isus Hristos. El poate fi întristat (Efes. 4:30) şi insultat (Evr. 10:29) la fel cum Tatăl şi Fiul pot avea zbateri emoţionale în lăuntrul Lor (Osea 11:8). În această săptămână descoperim că lucrarea şi caracteristicile Duhului Sfânt sunt simbolizate în diferite moduri, aşa cum arată şi studiile din cadrul Şcolii de Sabat. Totuşi, unul dintre „simbolurile” care nu au fost menţionate referitor la Duhul Sfânt este acela de Ajutor (parakletos).

 

Ajutor şi lumină

Noi ne gândim adesea la Duhul Sfânt ca la un dar pentru cei credincioşi. Dar El, în realitate, este un dar pentru întreaga lume. În acest sens, El este cunoscut ca Ajutor pentru dovedirea lumii vinovată în ce priveşte păcatul, deoarece oamenii nu cred în Isus. Lucrarea Duhului Sfânt, atât pentru credincios, cât şi pentru necredincios, Îl are întotdeauna în centru pe Isus. Ajutorul dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte neprihănirea, pentru că Isus a spus: „Mă duc la Tatăl.” El dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte judecata, pentru că Isus a spus: „stăpânitorul lumii acesteia este judecat” (vezi Ioan 16:7-11). În acest sens, chiar şi păgânii care n-au auzit niciodată de numele lui Isus pot răspunde puterii doveditoare a Duhului Sfânt şi pot începe să manifeste caracteristicile Luminii care luminează pe orice om venind în lume. Acesta este scopul misiunii Duhului Sfânt în lume.

Pentru aceia care au răspuns lucrării Duhului Sfânt la inimile lor şi au venit la Isus aşa cum erau, întinaţi şi păcătoşi, El Îşi începe lucrarea măreaţă de regenerare. Dar această lucrare nu va putea niciodată să-şi atingă punctul culminant, refacerea chipului lui Dumnezeu în trupul păcătos – gândul lui Hristos – dacă nu există o înţelegere şi apreciere inteligentă şi din inimă a adevărului evangheliei.

Duhul Sfânt va arunca întotdeauna slava omului în ţărână, făcându-l să înţeleagă că Dumnezeu ne-a ales, ne-a predestinat, ne-a înfiat în Hristos în virtutea întrupării, vieţii, morţii şi învierii Fiului lui Dumnezeu. Pe baza acestei înţelegeri, păcătosul poate alege să rămână de partea primului Adam care a osândit rasa omenească, sau să se unească cu cel de-al doilea Adam care a adus o hotărâre de neprihănire care dă viaţa pentru rasa omenească păcătoasă. Întrebarea pe care Duhul Sfânt o aduce întotdeauna în mintea păcătosului este: „Ce vei face cu darul Fiului lui Dumnezeu?”

„Legătura cu El se face prin credinţa în El ca Mântuitor personal. Păcătosul îşi uneşte slăbiciunea cu tăria lui Hristos, goliciunea sa cu plinătatea lui Hristos, nimicnicia sa cu puterea dăinuitoare a lui Hristos. Atunci el are gândul lui Hristos. Natura omenească a lui Hristos a atins natura noastră omenească şi natura noastră omenească a atins divinitatea. În felul acesta, prin intermediul Duhului Sfânt, omul ajunge părtaş al naturii dumnezeieşti. El este primit în Cel Preaiubit” (Hristos, Lumina lumii, pag. 675).

 

Porumbel şi apă

Acum lucrarea Duhului Sfânt începe cu putere în inima credinciosului. El lucrează ca un porumbel blând pentru a descoperi trăsături de caracter nedorite şi începe procesul de creştere în harul lui Isus Hristos. Acest proces de curăţire este realizat de Duhul Sfânt prin spălarea cu apă prin cuvânt. Cuvântul îşi poate îndeplini funcţia de curăţire doar prin intermediul Duhului Sfânt prezent în inima şi în mintea primitoare. Aceia care sunt astfel transformaţi zi de zi capătă puterea de a arăta şi de împărtăşi ceea ce au primit şi din inimile lor „vor curge râuri de apă vie” (Ioan 7:38).

 

Foc

Trebuie să înţelegem că trăim în vremea sfârşitului şi în special în ziua cosmică, cerească, a Zilei Ispăşirii. Tot cerul este în alertă şi activ aşteptând să coopereze în lucrarea Duhului Sfânt asupra bisericii. Va dori Mireasa să se pregătească şi să meargă la nuntă pe drumul către Sfânta Sfintelor? Aceia care doresc să se unească cu Hristos în lucrarea Lui finală ca Mare Preot, care constă în curăţirea sanctuarului ceresc, vor dezvolta o ură desăvârşită faţă de păcat prin intermediul Duhului Sfânt. Ei vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt şi cu foc. Vor fi participanţi împreună cu Hristos la împlinirea profeţiei făcută în Eden cu privire la vrăjmăşia faţă de Satana.

„Noi trebuie să cunoaştem semnificaţia cuvintelor: ’Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.’ Vrăjmăşia care există în inimă împotriva răului nu are o existenţă naturală, ci este o vrăjmăşie care a fost creată prin intermediul Duhului Sfânt. ’Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu’” (Signs of the Times, 11 iunie 1894).

Această vrăjmăşie faţă de păcat se va manifesta de la sine în toate acţiunile vieţii. Lor le va trezi repulsie chiar şi numai gândul de a rosti vorbe aspre, jignitoare sau de a nutri chiar şi o urmă de amărăciune, răzbunare, sau resentimente. Aceia care au plecat la nuntă vor reacţiona la cea mai subtilă pătrundere a ispitei, datorită vrăjmăşiei create prin intermediul Duhului Sfânt. Această solie a neprihănirii prin credinţă în contextul Zilei Ispăşirii menită să pregătească un popor pentru luarea la cer a constituit o trăsătură unică a soliei 1888 vestită de Jones şi Waggoner şi susţinută de Ellen White.

 

Sigiliu şi garant

Răspunsul la întrebarea dacă cineva este sigilat cu Duhul Sfânt al făgăduinţei va fi evident în această Zi cosmică a Ispăşirii. Aceia care merg la nuntă vor avea repulsie şi vor respinge şi cea mai slabă prezenţă a păcatului, deoarece Duhul Sfânt va crea o vrăjmăşie supranaturală faţă de păcat în inimile acelora care au primit garanţia moştenirii lor (Efes. 1:13-14).