Timp aproape 3000 de ani, aceste „cuvinte înţelepte” din Proverbe amintite în studiul de săptămâna aceasta au fost analizate şi cântărite de poporul lui Dumnezeu. Noi suntem adventişti de ziua a şaptea, oameni care trăim în „vremea sfârşitului,” în timpul curăţirii sanctuarului ceresc, în marea Zi a Ispăşirii. Chiar dacă lumea aceasta ar mai fi continuat să existe încă 3000 de ani, aceste cuvinte ar fi rămas şi mai departe „înţelepte.” Dar noi trebuie să le analizăm în lumina „soliei îngerului al treilea cu adevărat,” ca să împrumutăm descrierea făcută de Ellen White soliei pe care „Domnul, în marea Sa îndurare, a trimis-o” în perioada 1888.

Cuvântul „ispăşire” înseamnă împăcare, punere la un loc. Aceia care aşteaptă venirea Domnului în această Zi a Ispăşirii doresc să fie împăcaţi cu toţi membrii familiilor lor. Aceasta presupune câteva miracole extraordinare! Nici unul dintre noi nu are o neprihănire proprie înnăscută care să-l avantajeze faţă de alţii, aşa că problemele create de dezorinetarea şi înstrăinarea din familie sunt într-adevăr nişte probleme „colective”  pentru noi, ca biserică. Pare ciudat să te rogi Domnului pentru „punerea la un loc” cu El dacă înstrăinarea amară de membrii familiei ne bântuie rugăciunile.

Să vorbim cu compasiune: aceia care din fericire nu au avut parte de amărăciunea despărţirii sau a divorţului ar trebui să-I mulţumească Domnului, şi să simtă împreună cu aceia care nu au fost aşa de norocoşi. Neînţelegerile conjugale sunt o povară extrem de grea de purtat! Când noi toţi ne vom înfăţişa „înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Cor. 5:10), dacă suntem căsătoriţi, vom sta acolo fiecare împreună cu soţul sau soţia noastră. Are Domnul Isus să ne ofere un ajutor special în această Zi a Ispăşirii, ca să ne pregătească pentru acel moment tensionat?

Da; găsim ajutor în făgăduinţa lui Dumnezeu de a-l „trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată” (Mal. 4:5). Dacă tu ţi-l imaginezi pe „Ilie” ca pe un specialist în tăierea capetelor preoţilor lui Baal, ar fi cazul să te gândeşti mai bine. Când „el” va veni, specializarea lui va fi în lucrarea de realizare a împăcării: „El va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor” (vers. 6). O lucrare de acest gen nu poate avea succes până când nu are loc o întoarcere a inimilor soţilor către soţiile lor, şi a soţiilor către soţii lor. Aceasta nu poate fi o lucrare a fricii, chiar dacă ultima frază spune: „ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc ţara cu blestem.” Aceasta crează impresia superficială a celei mai mari mişcări bazate pe frică din întreaga istorie; dar nu poate fi aşa, pentru că frica nu produce niciodată acel gen de „împăcare” care constituie tema marii Zile a Ispăşirii. „Inimile” sunt cele care vor fi „întoarse,” şi doar dragostea poate realiza acest gen de „întoarcere.” Şi singura dragoste care poate realiza minunea extraordinară (care este mai mare decât creaţiunea) este dragostea lui Hristos.

De aceea, concluzia noastră este că venirea lui „Ilie” înseamnă acea lucrare născută din experienţa răstignirii eului „împreună cu Hristos,” care până la urmă înseamnă cea mai mare înălţare a lui „Hristos şi El răstignit” care fost realizată vreodată pe pământ – şi, bineînţeles, aceasta va fi solia celui de-al patrulea înger din Apocalipsa 18:1-4. Atunci, în sfârşit, „cuvintele înţelepte adresate familiei” în cartea Proverbelor vor rodi din plin.

Dragostea, nu teroarea înfricoşătoare, va aduce „solia îngerului al treilea” acasă în inimile rănite.

Slavă lui Dumnezeu, autorii studiului nostru abordează pe faţă problemele cauzate de ispitele pe plan sexual. Într-adevăr, ispita poate fi aproape irezistibilă, în anumite circumstanţe. „Aproape,” pentru că ea nu este irezistibilă. Noi avem un Mântuitor care ne salvează din acea ispită, indiferent dacă ispita presupune adulter în cazul unei persoane căsătorite, sau desfrâu în cazul persoanelor necăsătorite. Dar cum putem avea un Mântuitor care ne salvează din păcatul sexual dacă El nu a fost niciodată ispitit pe plan sexual?

Exact acesta este punctul în care „balaurul” care „înşeală întreaga lume” a prezentat cea mai reuşită minciună a lui: învăţătura falsă că Isus, la întrupare, a luat natura umană necăzută în păcat şi de aceea nu a fost niciodată ispitit pe plan sexual, iar acesta este motivul pentru care nu poate „să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” în această privinţă (vezi Evr. 2:9-18; 4:15). Această învăţătură falsă este cea mai reuşită manevră a lui Satana menită să producă suferinţă multor inimi.

Familia este îndurerată când soţul sau soţia tânjesc la acea ispită şi îi dau curs. Suspiciunea şi ura adânc înrădăcinată durează uneori ani de zile. Întâlnirea cu Hristos la judecată devine un gând îngrozitor. Copiii se întreabă ce este în neregulă, de ce familia este nefericită.

Este uşor pentru „noi” să-l condamnăm pe cel care greşeşte; dar Mântuitorul care l-a iertat şi l-a ridicat din nou pe împăratul David în urma păcatului său dublu – adulter şi crimă – continuă să existe. Iertarea personală, individuală, îi este oferită acelui păcătos care o primeşte cu acea părere de rău şi umilinţă despre care a scris David în Psalmii 32 şi 51; vindecarea de înstrăinare nu poate fi realizată decât cu iubire. Ea nu este un gest superficial, banal, de iertare. Ci acesta este punctul în care intervine acel Ilie îndelung aşteptat. Ilie este aproape de Hristos, care a fost răstignit (el L-a slujit pe Muntele Schimbării la Faţă; Mat. 17:3). Vindecarea unei familii rănite este complementară acelei dragoste adânc înrădăcinate care se găseşte în iertarea oferită de Hristos acelora care L-au ucis.

Iertarea care produce vindecare în cadrul familiei nu este un lucru imposibil; este doar un lucru foarte scump. Nu este o exagerare să spunem că o astfel de cheltuială devine posibilă în Ziua finală a Ispăşirii; lucrurile scumpe care nu au fost niciodată posibile în trecut se întâmplă acum, în timpul curăţirii sanctuarului. Lucrarea de curăţire coboară mai adânc decât oricând mai înainte.

Studiul nostru aminteşte care este rolul umorului, el făcând parte din lucrarea Duhului Sfânt de vindecare. Nu frivolitate, nu, ci vigoarea care vine odată cu darul iertării şi al curăţirii inimii. Acea „inimă veselă” poate părea greu de realizat; rănile produse de infidelitate sunt prea adânci şi dureroase, urmele se vindecă prea greu. Dar fii răbdător; mai presus de toate, crede în bunătatea Domnului. „Cum ar putea să iasă dintr-o fiinţă necurată un om curat?” (Iov 14:4). Doar Hristos care a băut cupa amară până la fund în timp ce Se găsea pe cruce. El poate face minuni. Dar atunci când Îşi va termina lucrarea, nu-ţi vei lăuda psihologul; Îl vei lăuda pe El.

În încheiere, mulţumiri autorului Psalmului 31 pentru portretul celei mai fericite femei din lume. Dacă ai fost binecuvântat cu o astfel de femeie în rolul de mamă sau soţie – laudă-L pe Dumnezeu, de la care vin toate binecuvântările!

(Studiul de vineri vorbeşte despre „grupurile-suport” care ar putea fi de folos. Domnul să vă ajute să găsiţi un astfel de grup. Dar nu insistaţi. Când aceste grupuri se transformă în cluburi de spus poveşti, unde se discută într-o notă senzuală despre aventurile sexuale, devin foarte periculoase).