„Viaţa de
familie” înseamnă trăirea adevărului neprihănirii prin
credinţă. Studiul Şcolii de Sabat pune accent pe ceea ce
trebuie să FACEM pentru a avea cămine fericite. Biblia
pune accent pe ceea ce trebuie să CREDEM pentru a avea
cămine fericite, pentru că ceea ce CREDEM ne transformă
caracterul, schimbându-ne din oameni egocentrici, cum
suntem prin natura noastră, în oameni al căror eu a fost
răstignit împreună cu Hristos şi Lui I se permite să-Şi
arate viaţa în noi (Gal. 2:20). Oamenii egocentrici au
parte de neînţelegeri în familie; schimbarea reală,
puternică, în relaţiile de familie se realizează prin
adevărul curat al evangheliei lui Isus Hristos, pe care
Ellen White îl descrie ca fiind „solia îngerului al
treilea cu adevărat.”
Prin aceste
mijloace, dragostea autentică, dinamică, este creată în
inimile împietrite.
Studiul Şcolii de
Sabat este bun; să citim toate versetele care sunt
recomandate în studiile de duminică şi de marţi, dar să
nu le citim pe jumătate adormiţi sau cu gândul în altă
parte. Nu are nici o valoare timpul pe care îl petrecem
„citind Biblia” dacă mintea noastră este cu totul în
altă parte. Citiţi versetele cu rugăciune pentru ca
Duhul Sfânt să vă „hrănească;” luaţi-vă timp; El vă
aude şi vă răspunde. Dacă aveţi probleme în familie,
fiţi siguri că Duhul Sfânt va găsi în acele versete
biblice „pâine” cu care să hrănească sufletele voastre
înfometate, şi apă cu care să vă potolească setea.
Ni se spune că
„trei din cele zece porunci se concentrează asupra
familiei;” încălcarea acestor trei porunci (într-un fel
sau altul) este de obicei sursa nefericirii în familie.
Să nu înţelegem greşit cele zece porunci. Corect
înţelese, ele nu sunt zece reguli; sunt zece
făgăduinţe pe care ni le face Dumnezeu. Introducerea
celor zece nu trebuie omisă niciodată – crede că
„Domnul, Dumnezeul tău.... te-a scos din ţara Egiptului,
[adică] din casa robiei,” că El a făcut acest lucru în
trecut, ceea ce înseamnă că Hristos, pe cruce, te-a
eliberat din robia păcatului (Ex. 20:1, 2). Apoi,
făgăduieşte El, nu vei cădea niciodată în nici un păcat
care ar putea otrăvi, conştient sau inconştient,
atmosfera plăcută din familia ta.
Suntem
recunoscători autorului pentru faptul că ne-a îndreptat
atenţia către „povestea de dragoste” impresionantă
dintre Boaz şi Rut. Chiar dacă sunteţi căsătoriţi de
mulţi ani, recitiţi iar şi iar această povestire. Ea vă
va ajuta din două puncte de vedere: (1) va împrospăta
memoria ta şi a soţului/soţiei tale, şi dacă se întâmplă
să fiţi necăsătoriţi, (2) vă va adânci înţelegerea cu
privire la alte persoane pentru care aţi putea fi o
adevărată binecuvântare.
Povestirea despre
Rut (luni) aduce în inimile noastre împietrite
blândeţea, smerenia şi curăţenia dragostei autentice.
Atunci când Dumnezeu a făgăduit că „[ni-l va] trimite pe
prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua
aceea mare şi înfricoşată” (Mal. 4:5, 6), în spatele
făgăduinţei se află acea lucrare minunată a „împăcării
inimilor.” Observaţi cum este exprimată făgăduinţa: „El
va întoarce.... inimile” [KJV].
Mulţi oameni
mi-au spus: „Inima mea este rece; nu ştiu cum să vărs o
lacrimă de recunoştinţă pentru dragostea lui Hristos!
Există vreo speranţă pentru mine?” Răceala inimii este
cea mai mare problemă cu care Se confruntă Dumnezeu de
6000 de ani încoace; aceasta este problema Laodiceei.
„Ilie” vine pentru a o rezolva. Nu vă împotriviţi
lucrării lui, pentru că această lucrare va realiza ceea
ce subliniază studiul nostru atunci când ne îndreaptă
atenţia către 2 Cor. 5:18, 19, unde Pavel insistă: „Vă
rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu
Dumnezeu!” [vers. 20]. Chiar aceasta este cheia soliei
lui Ilie! Nu invocarea focului mâniei lui Dumnezeu
asupra poporului Său, ceea ce mulţi dintre noi au crezut
că a făcut Ilie pe muntele Carmel (1 Împ. 18:10-40) – ci
înumuierea inimilor omeneşti împietrite şi împăcarea,
mai întâi cu Dumnezeu, apoi cu semenii noştri.
Atunci, mulţumiri
fie aduse lui Dumnezeu!, întreaga biserică va studia
Cântarea Cântărilor! Aceasta se va întâmpla datorită
faptului că „Ilie” a atins într-un fel inimile autorilor
şi editorilor studiilor de la Şcoala de Sabat! Ştiaţi că
solia către Laodicea, care reprezintă adevăr prezent
pentru biserica rămăşiţei, este strâns legată de această
Cântare? Isus, practic, citează cuvânt cu cuvânt din
Cântarea Cântărilor 5:2 atunci când spune: „Stau la uşă
şi bat,” dar El nu citează textul nostru ebraic
masoretic – ci textul grecesc LXX (traducearea
Septuaginta)! Astfel, El ne spune că solia către
Laodicea este practic o scrisoare de dragoste de la
Hristos către Mireasa Lui! „Ea” L-a tratat exact aşa cum
L-a tratat doamna din poemul lui Solomon – era aşa de
„cuibărită în sine” încât nu a vrut să se mai deranjeze
pentru a-I da drumul înăuntru atunci când El a „bătut”
(Cânt. 5:2-6). Cântarea lui Solomon este strâns legată
atât de solia către Laodicea, cât şi de solia din Apoc.
19:7, 8, unde este dezvăluită aceeaşi problemă, întrucât
Mireasa întârzie pregătirea pentru nunta Mielului!
Acesta este motivul pentru care s-au scurs atâţia ani
din 1844, când Isus a spus că era dorinţa Lui ca să „[nu
treacă generaţia aceasta] până se vor întâmpla toate
aceste lucruri” (Mat. 24:34; KJV). Da, Isus a
intenţionat ca generaţia care a trecut prin Marea
Dezamăgire să-L vadă venind a doua oară. Dar prin
împotrivirea noastră la chemarea Lui la nuntă din 1888,
timpul a fost mult prelungit. Dumnezeu să binecuvânteze
studiul vostru în cadrul Şcolii de Sabat! Să trăim
experienţa împăcării!
