|
În timp ce am
studiat lecţiunile din acest trimestru de la Şcoala de Sabat –
“Făgăduinţa unui legământ veşnic” – Domnul a îngăduit ca unele
lucruri să se clarifice mai mult.
Pretutindeni au loc
discuţii. Chiar acum, într-o mare comunitate AZŞ s-a stabilit ca
pe parcursul a trei întâlniri în Sabat după-amiaza să aibă loc
discuţii pe tema legămintelor. Există riscul de a adopta poziţii
greşite şi de a condamna din nou adevărul. Aşa a făcut iubitul
nostru popor în urmă cu 115 ani. Nu au primit stropii ploii
târzii şi au ratat vestirea soliei marii strigări; iar cea de-a
doua venire a lui Hristos a fost întârziată.
(1)
Toţi cei care consideră vestea bună adevărul fundamental al
“soliei îngerului al treilea în adevăr” aşteaptă şi se roagă
pentru eliminarea disensiunilor şi realizarea unei armonii şi
unităţi în biserică.
(2)
Noul legământ reprezintă adevărul central al soliei pe care a
dat-o Dumnezeu adventiştilor de ziua a şaptea pentru a fi
vestită lumii. Doar “evanghelia veşnică” (vestea bună) a noului
legământ îi poate aduce înapoi la Dumnezeu pe cei înstrăinaţi.
Noul legământ este “solia lui Ilie” care va “întoarce inima
părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor,”
înainte ca judecata să “lovească pământul” (Mal 4:6; KJV). Noul
legământ reprezintă pământul sfânt pe care trebuie să păşim cu
atenţie. Aici, neglijenţa şi necuviinţa sunt fatale, glumele şi
batjocura nu-şi găsesc locul.
(3)
Solia din Apocalipsa 18 care trebuie să “lumineze pământul cu
slavă” este adevărul noului legământ tot la fel cum solia
apostolilor a fost adevărul noului legământ pentru timpul lor.
Înţelegerea legămintelor în lumina soliei 1888 este o adiere
proaspătă care va pătrunde în bisericile populare şi va atinge
inimile sincere. Biblia spune clar că solia aceasta va fi dusă
la “toate neamurile,” incluzând şi Islamul.
(4)
Solia nu se adresează doar bisericii, ci şi lumii. Dumnezeu a
încredinţat acest adevăr “foarte preţios” “bisericii rămăşiţei,”
tot la fel cum a încredinţat iudeilor pe Fiul Său foarte
preţios, dar ei L-au respins. Ellen White spune că noi am
procedat “în mare măsură” la fel cu acest adevăr “foarte
preţios” al soliei îngerului al treilea.
(5)
Pentru ca adevărul evangheliei să nu fie compromis, trebuie ca
în noul legământ să nu existe nici o părticică din confuzia
vechiului legământ. Lui Pavel nu i-au plăcut controversele, şi
nici nouă, dar iată cum s-a adresat galatenilor, când s-a
referit la cei ce doreau să-i atragă în confuzia vechiului
legământ: “Noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nici o
clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi”
(Gal 2:5)
(6)
Confuzia vechiului legământ este, fără îndoială, responsabilă
pentru starea de încropeală existentă la nivel mondial. Şi nu
ţine de cultură, deoarece caracterizează în egală măsură atât
bisericile din lumea a treia, cât şi pe cele din Europa şi
America. Nici banii nu sunt cauza, căci şi cei săraci sunt
încropiţi. Aceasta este o maladie universală a inimii omeneşti,
un virus care creşte şi se dezvoltă numai în absenţa adevărului
noului legământ. Este ca o boală care loveşte doar dacă există o
carenţă de vitamine.
(7)
Un răspuns plin de credinţă la făgăduinţele noului legământ (aşa
cum a fost credinţa lui Avraam) transformă atât oameni,
individual, cât şi biserici, colectiv. În aceste zile de pe
urmă, înţelegerea şi credinţa în făgăduinţele noului legământ
pregătesc un popor pentru a-L întâmpina pe Isus la a doua Sa
venire. Şi dacă aşa stau lucrurile, subiectul celor două
legăminte capătă o importanţă imensă. Poate tocmai acesta este
motivul pentru care biserica “Pioneer Memorial” din Berrien
Springs a stabilit să aibă loc acele discuţii pe parcursul a
trei întâlniri în Sabat după-amiaza.
(8)
Înţeleasă în context, “solia foarte preţioasă” pe care “Domnul
în marea Sa îndurare ne-a trmis-o” în 1888 era în
realitate solia noului legământ prin care Dumnezeu a intenţionat
să lumineze pământul cu slavă – mântuirea este “prin har… prin
credinţă. Şi aceasta nu vine de la [noi]; ci este darul lui
Dumnezeu [nu doar o ofertă!]. Nu prin fapte…” (Efes 2:8,9). Doar
această solie poate produce “fapte vii,” deoarece orice aşa-zisă
“ascultare” care nu este motivată de harul din ce în ce mai
abundent sfârşeşte totdeauna în “fapte moarte.”
(9)
Înţeleasă în context, solia conducătorilor din Battle Creek care
s-au opus, a fost o nouă variantă a vechiului legământ –
sindromul galatenilor reînviat. Dar ea a fost de departe mult
mai subtilă decât cea cu care s-a confruntat Pavel în vremea sa
(care venea în vremea aceea de la conducătorii bisericii din
Ierusalim). Confuzia se va transforma în cea mai mare zguduire a
tuturor timpurilor. Istoria nu poate fi schimbată. Planul de
mântuire este pus la probă şi trebuie descoperit şi demonstrat
pe deplin. Iar eforturile pe care le depune “balaurul cel mare”
de a produce confuzie printre noi trebuiesc demascate.
În lecţiunea de
duminică ni se reaminteşte frecvent că ceea ce a realizat
Hristos pentru lume a fost o “ofertă.” Însă Biblia pare să arate
că Hristos A DAT ceva pentru lume, iar Israel trebuia să spună
lumii despre acel ceva. Biblia vrea să spună (şi chiar spune) că
El “a murit pentru toţi oamenii.” Atât dragostea, cât şi jertfa
Sa, au fost necondiţionate. Credinţa este condiţia pentru ca noi
să primim binecuvântarea.
În lecţiunea de
luni citim despre “diferite cerinţe… pentru menţinerea
relaţiei speciale pe care o dorea Domnul cu poporul Său.” Faptul
că Dumnezeu caută să “menţină” această relaţie prin Duhul Sfânt
constituie o veste mult mai bună. El a luat primul iniţiativa,
şi tot El veghează pentru a o duce la bun sfârşit – dacă nu-I
opunem rezistenţă.
În lecţiunea de
joi se spune, pe bună dreptate, că legământul de la Sinai
conţine “condiţiile ascultării.” Dar nu trebuie să facem loc
vechiului legământ în cel nou.
Din această
confuzie evidentă se nasc întrebări:
(1)
“Oare nu este adevărat că ‘trebuie să ascultăm’? Oare nu se
învaţă în Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea ascultarea de
toate cele zece porunci? Se ascunde oare ceva în această
accentuare a noului legământ care să slăbească accentul pus de
biserica noastră pe păzirea poruncilor?”
Noi nu ascultăm
pentru că “trebuie.” Însuşi gândul că “trebuie să ascultăm”
sugerează o motivaţie bazată pe teamă, care o face imediat
suspectă de principiul vechiului legământ. Dacă “trebuie” să
faci ceva, imediat se conturează la orizont ideea unei
ameninţări în cazul în care nu faci – un eventual blestem. Noi
ascultăm fiindcă inimile noastre s-au unit cu inima lui
Dumnezeu; dacă El iubeşte legea Sa, o iubim şi noi. Avraam a
fost “prietenul lui Dumnezeu.” Îi lega o experienţă de dragoste,
ca aceea dintre tată şi fiu. Îţi mai aminteşti de starea aceea
lipsită de teamă pe care o aveai în copilărie în prezenţa
tatălui tău? Oare te ameninţa, invocând blesteme, dacă făceai
ceva greşit? Avraam nu a fost “sub lege.” Cei de astăzi, care
sunt motivaţi de credinţa lui Avraam (când a fost îndreptăţit)
trăiesc sub noul legământ.
(2)
“Există vreun pericol ca aceste accente puse pe noul legământ să
slăbească poziţia noastră cu privire la reforma în îmbrăcăminte
şi reforma sanitară?”
Reforma sanitară şi
cea în ce priveşte îmbrăcămintea devin vechiul legământ atunci
când motivaţia este egocentrică. Noi îndeplinim reforma sanitară
având ca motivaţie principală predarea noastră deplină în
serviciul lui Hristos. Îndeplinim reforma în îmbrăcăminte
deoarece, atunci când “contemplăm minunata cruce pe care a murit
Prinţul slavei,” “dispreţuim toată mândria noastră.” Aceasta nu
înseamnă să ne îmbrăcăm ciudat pentru a atrage atenţia asupra
noastră, fie din mândrie, fie din subestimare. Toate acestea ţin
de bunul simţ sfinţit.
(3)
“În Deuteronom 28:15-68 se prezintă o listă de blesteme pe care
Domnul făgăduise că le va abate asupra lui Israel, dacă nu vor
asculta; nu reprezintă ele în aceeaşi măsură ‘Cuvântul Domnului’
ca şi făgăduinţele noului legământ pe care i le-a făcut lui
Avraam?”
Da, pentru că la
Sinai Israel a respins planul A al Domnului, El a fost forţat să
aplice planul B. Vechiul legământ a devenit “îndrumătorul” sau
pedagogul lor, pentru a-i conduce înapoi, acolo unde se aflase
Avraam, ca să fie îndreptăţiţi prin credinţă (Gal 3:24). Dacă ei
nu ţineau pasul cu El, Dumnezeu trebuia să Se coboare pentru a
ţine pasul cu ei, căci dragostea Lui credincioasă nu-L lăsa să-i
abandoneze. Aşa a început ocolul care a durat mai multe secole –
în urma propriei lor alegeri. Ca naţiune, Israel a eşuat, deşi
au existat întotdeauna câţiva oameni care au ales să creadă
adevărul noului legământ. Pavel a fost primul care a înţeles
clar semnificaţia acestei istorii (3:15-25).
(4)
“Pavel foloseşte termenul ‘legea’ în Romani şi Galateni pentru a
se referi la instrucţiunile pe care Moise le-a dat lui Israel
începând cu Exodul 19, în Levitic şi Deuteronom. Nu este acest
set de reguli la fel de inspirat ca şi făgăduinţele pe care
Domnul le-a făcut lui Avraam şi care reprezintă noul legământ?”
Da, ca “lege” a
vechiului legământ. Fără îndoială, ameninţarea blestemelor a
inspirat în mare măsură ascultarea. În Israel şi în împărăţia
lui Iuda au avut loc câteva redeşteptări minunate bazate pe
vechiul legământ. Dar “solia îngerului al treilea în adevăr” de
astăzi reprezintă noul legământ, deoarece ea învaţă adevărata
motivaţie a umilinţei arătată la cruce.
(5)
“Nu reprezintă legea celor zece porunci atât fundamentul
vechiului legământ, cât şi al noului, demonstrând în felul
acesta că cele două legăminte sunt, practic, identice?”
În vechiul
legământ, legea era scrisă pe piatră. În noul legământ, ea este
scrisă în inimile credincioşilor. Ceea ce contează este
motivaţia. În timp ce ne apropiem de vremea sfârşitului şi se
aude din ce în ce mai tare chemarea: “Ieşiţi din [Babilon],
poporul Meu,” inimile vor fi mişcate prin descoperirea slujbei
lui Hristos de Mare Preot în Sfânta Sfintelor din sanctuarul
ceresc. Gândul central al soliei va fi Hristos şi El răstignit.
Va fi clar că în solie există o putere care mişcă inimile,
atunci când motivaţiile egoiste sunt depăşite de scopul de a-L
onora pe Acela care S-a dat pentru noi. Funcţionează! Mulţimile
vor învăţa în scurt timp ceea ce nouă ne-a luat multe decenii
pentru a înţelege.
Fie ca această zi
să vină cât mai curând! |
