|
Titlul lecţiunii defineşte “legământul” lui Dumnezeu ca fiind
“făgăduinţa” Sa. Slavă Domnului pentru această definiţie
potrivită. Pe tot parcursul celor 13 săptămâni de studiu care ne
stau în faţă ne va fi mai uşor dacă ne vom aminti că noul
legământ este făgăduinţa unilaterală a lui Dumnezeu de a mântui
poporul Său – dacă ei Îl vor lăsa. Vechiul legământ este
făgăduinţa poporului de la muntele Sinai de a păstra legea Sa,
şi astfel de a contribui la mântuirea lor.
Făgăduinţa (sau “legământul”) poporului la 430 de ani după
făgăduinţa lui Dumnezeu faţă de Avraam nu adaugă şi nu schimbă
cu nimic primul legământ al lui Dumnezeu. Motivul este acela că
El a jurat să-Şi împlinească făgăduinţa făcută lui Avraam. Din
moment ce El garantează cu viaţa şi tronul Său făgăduinţa noului
legământ, nimic din ceea ce s-a întâmplat la Sinai nu poate
schimba aceasta. De aceea, toate eforturile de a adăuga legalism
la noul legământ sunt inutile.
Este imposibil să supraestimăm importanţa înţelegerii a ceea ce
Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam. Dacă vom reciti cu atenţie
Geneza 12, 13, 15, 17 – întreaga istorie a lui Avraam – vom
înţelege că Dumnezeu nu i-a cerut în schimb să facă şi el o
făgăduinţă. Dumnezeu nu încerca să ajungă la o înţelegere sau să
facă un târg. Tot ceea ce dorea de la Avraam era ca el să CREADĂ
făgăduinţele pe care i le făcuse.
Secolele de apostazie, înfrângeri şi răzvrătiri ale Israelului
din vechime au fost rezultatul alipirii lor de vechiul legământ
la muntele Sinai. Şi nici noi nu ne aflăm departe de ei. Încă
avem nevoie de o înţelegere mai bună. Dumnezeu nu i-a cerut
niciodată lui Israel să-I facă acele făgăduinţe; tot ce dorea
era ca ei să exercite credinţa părintelui lor, Avaam.
Pavel a fost probabil primul care a înţeles corect semnificaţia
istoriei acelor milenii: “Legea [de la Sinai] ne-a fost un
îndrumător” care să ne conducă, la fel ca un supraveghetor,
înapoi, acolo unde se afla Avraam, tatăl nostru, pentru ca să
putem fi, ca şi el, “neprihăniţi prin credinţă” (Gal 3:24).
Vechiul legământ produce “robie” (Gal 4:24). El este simbolizat
de Agar, nu de Sara (vers 25-31). Este un motiv spiritual major
pentru care pierdem atâţia tineri. El este rădăcina încropelii
nostre (Apoc 3:14-17). Nimic nu ar putea fi mai important pentru
sănătatea bisericii mondiale decât să înţeleagă clar adevărurile
de “libertate în Hristos” ale noului legământ.
S-a schimbat în vreun fel caracterul lui Dumnezeu atunci când a
apărut păcatul?
A învăţat El ceva nou sau a inventat o “nouă dispensaţiune”?
Waggoner ne ajută:
“Lucrarea lui Hristos ca ‘mijlocitor’ nu este limitată în timp
sau spaţiu. A fi mijlocitor înseamnă mai mult decât a fi
intermediar. Hristos a fost mijlocitor înainte ca păcatul să
apară în lume şi va fi mijlocitor şi atunci când nu va mai
exista păcat în univers şi nu va mai fi nevoie de iertare.
‘Toate lucrurile se ţin prin El’ [Col 1:17]. El este însăşi
expresia Tatălui. El este viaţa. Doar în El şi prin El se
revarsă viaţa lui Dumnezeu către toată creaţia. Astfel, El este
intermediul, mijlocul, calea prin care lumina vieţii inundă
universul. El nu a devenit mijlocitor la căderea omului, ci a
fost din veşnicie. Nimeni, nu numai nici un om, dar nici o
fiinţă creată, nu vine la Tatăl, decât prin Hristos. Nici un
înger nu poate sta în prezenţa divină, decât prin Hristos. Nu
s-a dezvoltat nici o putere nouă, nu a fost nevoie de nici un
instrument nou, ca să spunem aşa, care să fie pus în funcţiune o
dată cu apariţia păcatului în lume. Puterea care a creat toate
lucrurile pur şi simplu a continuat, în mila infinită a lui
Dumnezeu, să lucreze pentru restaurarea a ceea ce fusese
distrus. Prin Hristos au fost făcute toate lucrurile; şi astfel,
în El avem mântuirea prin sângele Său (vezi Col 1:14-17).
Puterea care inundă şi susţine tot universul este aceeaşi putere
care ne mântuieşte” (The Glad Tidings, p 76).
Săptâmâna viitoare, câteva chestiuni importante: Noul legământ
al lui Dumnezeu implică un contract sau o tranzacţie pe care El
o stipulează? Face El un “târg” cu poporul Său? Este noul
legământ al lui Dumnezeu o “înţelegere,” un “acord reciproc,”
sau este
în întregime
o făgăduinţă din partea Sa? |
